Poezii

Acasă, în miez de lemn verde, Primăvara bate să-i deschid. N-aud. Cineva a oprit muzica, Și și-a închis viorile în sine. Simfonie fără corzi, muzică fără apă. Gust de pumn lichid cu „nu-mi

Nu eram aici cind a inceput bataia cu flori. Tu arunci bulgarii astia de lumini-culori? Și muzica asta aproape albastră de unde vine? De ce mi se pare că toate vin de la tine? Voi cere-un cer

Neteda ca-n palma, linia vietii mele e o sirma de circ intinsa peste hauri. Echilibrul meu accidental este deci o consecinta a aripilor nevazute din dotare. In materie de certitudini, axa

Cald cerul ce-l închid încă o clipă sub pleoape… Mă plec, sînt trestie doar trestie sub viforul de șoapte moarte. Un voal din pânză de lacrimi port sub mască. Nu pot să cer căderii spre

Vers cuminte, n-o să te mai caut. O să vorbesc cu frate-tu ăla nebun, Să se lase picurat pe hârtia virtuală Care mi-e aripă pe aici. Invită-te la mine, poet obraznic, Învață-mă maximul

Plicti-poem sau… despre ce se poate naște dintr-o Petronelă asteptându-si ora 16 și fără umbrelă. Domnița Ploaie, nativ împrăștiată, Scrie tratate despre lacrimi, udă toată. Visând sub

Sub ochii tai suvoiul eterat din inima mea se face ocean valurit de vinturi aspre de trecere Esti mai mult decit stiu pastra. Frumusete in ape azurii, ma voi revarsa spre cer, cerand

castane aruncate din prastia vintului, copaci imbujorindu-se si apoi sfarimindu-si obrajii de frunze, oameni numarind boboci de iubire nostalgica felii de soare rontaite de fumul

La prima nastere, stiind ca-s prinsa-n moarte, M-am aruncat in viata, construind un sens. Si cand sageata n-a mai incaput in fapte, Mi-am inaltat spirala timpului transcens. Sunt vie azi si

Amintiri fara muguri s-au obisnuit sa-mi inchida zambetul In turnul fara temelie Al intelesurilor banuite de ireal. Muzica puilor de frunze sparge azi urechile crengilor, Verdele lupta

Respir prin cuvantul Care-si plange ploaia Iubesc si rog vantul Sa-mi ierte vapaia. Cutreier vazduhuri, Mi-e treaz acum zborul. Nu las anotimpuri Sa-mi sfasie dorul. Simt calmul

Pe arca, perechea polara, singulara si esentiala, in fiecare zi alearga pe punte, ca sa-si hraneasca amintirea de pamant din colivia aurita de sub frunte. Barbatul isi ascute ca de obicei

Zi ciuntita, Tropaita, De viu nedorita risipa, De vis alungata ispita, Cascada mea de zile vrea lumina Ca sa-si opreasca caderea in rutina. Imi striga prin rostogolire de energii

o lacrima recent plouata in ocean, s-a scufundat culcata, imbratisata intai de val, apoi de val sub val. desi o dor adanc sarat sapate rani pe forma, se bucura, inca mai poate, ca

Deși de-un timp pământul o împunge cu vestitori mai albi ca ea în coaste, Zăpada nu moare. (S-a-nțelepțit de pașii care-o calcă în picioare, Și a cerut amortirea, încât florile N-o mai dor...

Ramasita zilei de ieri aplatizeaza fapte ca sa incapa in buzunarele peticite ale memoriei. Da examene de selectie pentru vise ca nu cumva sa evadez din destin. Impatureste mecanic toate

Ochi uscat nesatul de orizonturi, sapi in lumina de cand te am si inca n-ai vazut cercul sarpelui care isi poarta in dinti coada. (Desi sasaie zdravene sunete primordiale si poarta pe

Presimtiri de autoportret Daca tot simt ca o sa mi se ingroape autoportretul la cimitirul cutremuratilor de iubire despre care unii spun ca nu exista De ce nu mi-as desena de pe acum o inima

O muza isteata A dat viata La o poveste Tare sugubeata. Ceasurile ar trebui reprogramate ca sa arate patru jumatate. “Acum e bine, poate sa inceapa! Sa inceapa!”, cere Curcubeul pictand

Te rog… Risipeste-te, gand fierbinte al iubirii si lasa-mi dragostea sa coboare in inima. Risipeste-te, ca sa nu trebuiasca sa mor inainte de a trai. Sunetele vietii se vor