Petrea Marian Iulian

AMAR [ III ] Fug umbre, cu stele-n pământ, azvârlite... Fără lună. Fără îngeri. Fără glas - Însingurate, lacrimi hoinare, încinse, Sub ceruri amare, cu bătrânul Atlas.

Poeme de demult *** Gradina mea cu trandafiri [ II ] Suflete, Îți amintești cum tăceam amândoi, Iar glasul naturii, alintându-ne, în șoapte, Ne răsfira amintirile, în

BLESTEM [ XVIII ] De printre nori se frâng divine voci Ce-agață-n raze, fum din neguri Și umbre-n ape, de tresar sub diguri Să zvânte zori când plâng după prooroci, S-ascund

Sărut cu drag, pe muza mea, Cu buze-n flori de nufăr Și frunze prinse-n cufăr, Sub cerul brut, care gemea... A dispărut, prin noaptea grea, Cu lacrimi frânte-n cupe Și vise crunte-mi

DELIR [ XVII ] Așa o fi pesemne firea omului, Când lesne deznădejdea, să-l cuprindă - Și crucea-i, strânsă-n cheie, pe sub grindă, Tot să-l strige, din 'naltul cerului; Oare

Nucul iar mă strânge-n brațe, Crengile-și aruncă-n vânt Și tot plânge, să-și agațe Frunzele, pe sub pământ; Vrea pesemne-a mea durere Ca s-o strângă, între ramuri, Să mă-ndemne spre

TREBLINKA [ I ] "Bine ați venit la Treblinka!..", Scria cu sânge, Moartea, pe-o cruce - În raiul celor fără de libertate, Demoni, îngeri și oameni, stau la

NEGRU [ I ] Reflect divina absență a culorii, Cu doliu strâns într-o agrafă rece, Ce-a plâns în taină lumea care trece Cu lacrimi de amoniu, din trupul florii Și chipul

Poeme de demult *** Note pe portativ [I] [ D ]imineața revenise, în sfârșit! [ O ]glinda reflectase un apus, printr-un răsărit… [ R ]ăsare soarele, o dată cu luna - [ E ]

Tu, drag mormânt, cu marmura ta rece, Ce odihnești dureri sub firele de iarbă Și amintiri în vânt, când timpul trece, Ai să găsești un suflet drag, s-adoarmă? Ofrandă de pe-acum, tot caut să-ți

Poeme de demult *** Încă mă gândesc la tine, Joy Marie Încă mă gândesc la tine, cea mai dragă dintre toți Prietenii mei, Joy Marie… Ai rămas doar cuvinte scrise pe o coală de hârtie,

DELIR [ XI ] Dar știu în schimb că tot ce mi s-arată, În mare taină-i cugetarea minții - Îmi 'nalță iar iluzii, precum munții, Păzindu-mi lumea mea împovarată! Într-un colț,

TREBLINKA [ X ] Dar luntrea durerii, nu-i corabia vremii - Și pești de argint, se ascund printre nori; Pământul și Cerul, se amestecă-n spume, Þipând în amurg, cu glas amar de

BLESTEM [ IV ] Un murmur zidește cetatea de nori Sub tunet de plumb, în amestec de vânt, Căzând peste dâmb și-al rugii cuvânt, Cu tremur unind blestemul din zori Prin crengile

TREBLINKA [ II ] Timpul, îngheață... Se oprește... și tace. Se amestecă stihiile ororii - Umbre și lumini trecătoare, în paradis, Tablouri divine, sfărâmate

DELIR [ V ] "O, voi, ce-ades visați de bunăvoie Prin sfere din astral, să vă tot pierdeți Și-n lume, vii dureri, în trup vă plângeți, Nu de iubire, oare... aveți nevoie?! Dar

Cartea Poemelor *** 13 *** Dorințe, pentru fiecare… Dorințe, pentru fiecare, De-am așterne zilnic, pe-o cărare Ne-ar duce la capătul lumii… Iac’-așa suntem

NEGRU [ XIII ] De-ai prinde-n brațe norii galbeni, Să legeni printre ei un soare-albastru, Ai fi ca vântul, prin copacii gemeni Și-n cânturi moi, speranțe către oameni, Să

ABIS [ I ] Nu privi către genunile închistate de timpul sfidător. Aș putea renunța la rai, într-o clipă - Mi-aș frânge, în sfârșit, o aripă... Aș pleca, fericit, din

AMAR [ IV ] Stârvuri sucite, șad ghemuite... Acolo, în amărăciune. Și plâng - Plâng, sub cerul încins de durere, - Și îngeri... sub razele lunii, se frâng. Amar. Cu

Cartea Poemelor *** 14 *** Rămas bun, Ioana… Mi-a fost drag de tine… În unele timpuri… atât de puțin, încât… Nu știam de-i iluzie, ori, realitate, De-s ale noastre drumuri,

ABIS [ VI ] Vreau să rămân singur. Măcar acum. Acum, în ceasul de pe urmă. Statornic firii, vreau libertatea. Nu-i libertatea tuturor - Nici fățărnicia stării lor - nici

NEGRU [ XI ] Nu cugeta la tot ce-ai suferit, Punând ades dureri într-o balanță Și-apoi să-ți spui... cu nonșalanță... Că lumii le-ai fi fost nesuferit! Dar fie și-un nebun,

Cartea Poemelor *** 2 *** Nu mă uitași… Ai protejat, Cu prețul durerii tale, Un prieten… Ah…tu, blandețe, De ce n-ai încercat Să mi te-apropii? Ivitu-m-am pe a ta