Poezie
"Nitrat de Argint" - Delir - XI
1 min lectură·
Mediu
DELIR
[ XI ]
Dar știu în schimb că tot ce mi s-arată,
În mare taină-i cugetarea minții -
Îmi 'nalță iar iluzii, precum munții,
Păzindu-mi lumea mea împovarată!
Într-un colț, de-o vreme supărată,
Moartea hâdă tot mi-arată dinții -
N-ar scrâșni-n zadar, spre alții!
Blestemată, tot privește, disperată,
Către noi - cei mulți, de-o vreme, chinuiți,
În 'nalții munți - iar hataia de iluzii...
E veninul dulce, sub delir, perfuzii;
Nu e nimeni, să ne-ajute să murim -
Ori noi prin viață trecem prea grăbiți
Și-n cimitir, cu umbre, sărbătorim!..
ˆTh3Mirr0r
Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"
011.643
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “"Nitrat de Argint" - Delir - XI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14045416/nitrat-de-argint-delir-xiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ENENEnache Nicolae✓Vrea să fie profundă și filozofică, dar nu izbutește. Contrastul dintre termenii comparațiilor e amuzant: "iluzii, precum munții", moartea stă într-un colț supărată, moartea e blestemată și disperată, perfuzii???, sărbătorim cu umbre în cimitir. Poezia o fi ea permisivă, dar nu suportă asemenea asocieri de imagini.
0