Poezie
Dorințe, pentru fiecare…
Cartea Poemelor I - CH13
3 min lectură·
Mediu
Cartea Poemelor
*** 13 ***
Dorințe, pentru fiecare…
Dorințe, pentru fiecare,
De-am așterne zilnic, pe-o cărare
Ne-ar duce la capătul lumii…
Iac’-așa suntem noi, ceia oameni,
Născând dorințe, fel de fel;
Să-și afle drumul, oare, omul, când are-un țel,
Chiar dacă visu’ său, va fi atât de mare,
Încât s-a spulbera, când depașește celea margini?!
Dar… dacă n-aș nutri nici o dorință,
Ce fel de lume aș mai avea?
Oare, n-o fi cumva… cam pestriță,
De n-aș vârî pastel, în ea?!
Dorințe, pentru fiecare,
De-am așterne zilnic, pe-o cărare
Ne-ar duce la capătul lumii…
Și mi-amintii de cea mică poveste
Din vremurile când eram mai mic,
În care… Dumnezeu,
Picta fiece viețuitoare…
Și toate parcă își dădură veste,
Să se adune împreună,
Ca într-o zi de sărbătoare,
Iar Dumnezeu, pe fiecare le picta,
Cu-a Sa Divină Mână,
De le da culoare…
Ș-atunci, va să-nsemneze…
Că fiecare…
Avea dorințe…
Una, de-a fi mai mare,
Alta, de-a fi mai mică…
Unu’, frumos, ca razele de soare
Iar altu’… știrbit la frumusețe, ca o nălucă…
Dorințe, pentru fiecare,
De-am așterne zilnic, pe-o cărare
Ne-ar duce la capătul lumii…
Ș-atunci, s-ar pune o-ntrebare:
„Noi, ce dorințe… năzuim?”
S-avem palate, așa de mari
Încât să umbrească ceru’,
Când o-m privi în zare?!
S-avem o mie de podgoare
Pe care nu le-om semăna
Dar… când s-or uita la ele, alții,
Să aibă ce invidia?!
S-avem, cumva, hectare întinse
În care toți copacii
Să ne-aparțină
Și să-i taiem în voie,
Ca mai apoi, să spunem
Că n-avem nici măcar…
O vină?!
Sau poate noi, bărbații,
Ar trebui să năzuim spre desfătare
Cu-o mie de femei, în viața noastră
Și care… precum șerpii,
Să ne obișnuim a sta întinși, la soare,
C-avem sânge atât de rece, ca ș-o marmură?!
Ori, poate, voi, femeile,
Să ridicați iubiri transcendentale
Către o mie de barbați, frumoși, inteligenți, precum statuile
Dar care…fără de viață, să murmure cuvintele fermecătoare
Pe care voi le-ați crede, fiindcă vă veți numi naive?
Dorințe, pentru fiecare,
De-am așterne zilnic, pe-o cărare
Ne-ar duce la capătul lumii…
„Au voi, ce v-ați dori în viață, oameni?!”
Aș întreba pe fiecare…
Dar, nici așa, nu aș vedea, printr-ai mei semeni
Decât… în loc de bucurii.... lacrimi.. amare
Iar visele neîmplinite, le țipă-n creiri, ca niște fantome,
Nesătule, niciodată, dup-a le suge viața…
Iară ochii lor, cândva… copilăroși… și fragezi,
Drept rare diamante, într-aceasta lume,
Acuma-s sterși… de lacrămi, umezi,
Căci florile, cândva-n grădină, înflorite,
Nu le mai dă dulceață…
Iar când albinele, în cete, să se-adune,
Nu mai au hrană, să le-ajungă
Ș-atunci, desigur, vor pleca,
Către alte locuri,
De va sa-și protejeze
A lor…regină…
Dorințe, pentru fiecare,
De-am așterne zilnic, pe-o carare
Ne-ar duce la capătul lumii…
„Atunci, haide, să năzuiești dorințe-adevărate”
Mi-aș spune-ntâi, plin de speranțe, mie însumi,
Că astfel, dacă eu greșesc, fi-va greșala mea și nu a lor;
De visele-mi sunt prea marețe, dărâma-s-ar toate!
Că atunci, va trebui să știu c-am fost, pentru o vreme, sclavu’ lor,
Iar de s-au sfărâmat, înseamnă c-o fost false!
Da’ voi fi împăcat, căci, n-aș fi chinuit pe altu’,
Aș fi ferice-atunci, că nimeni pe această lume,
N-a trebuit să lupte, lângă mine
Și nici să-și verse viu’ sânge-n van, precum ostașu’…
Dorințe, pentru fiecare,
De-am așterne zilnic, pe-o cărare
Ne-ar duce la capătul lumii…
„Oare tu, ce dorințe-ai avut, micuțo?”
Și niciodată n-am știut, să te întreb…
©Th3Mirr0r
00886
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 560
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 104
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Dorințe, pentru fiecare….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14018542/dorinte-pentru-fiecareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.