Poezie
la capătul nopții încurcat într-o piele de om uitată
1 min lectură·
Mediu
am mers în picioarele goale pe marginea inimii tale
a fost rece și cald desenat pe fiecare umbră sub fiecare talpă
au fost valuri de amintiri care îmi pișcau degetele și speram
ca la marginea războiului să fie pace/ acolo la încheietura disperării
să ne așezăm ca doi copii flămânzi
cu buzele încleștate pe palma cerului
îți șopteam pe fiecare linie a vieții povestea țigării nestinse
fumul ne ieșe din suflete ca un șarpe veninos mușca oameni
mușca cu sete din zâmbetele noastre încremenite
își schimba pielea în fiecare secundă
pregătit să primească nodul împletirii noastre
la capătul nopții încurcat într-o piele de om uitată
003435
0