Poezie
dumnezeu știe câte femei am stricat până te-am nimerit
1 min lectură·
Mediu
parcă n-ai vrea să mă aștepți
nu te uiți înspre mine nu îmi zâmbești
cioplești în stânga cioplești în dreapta
învelești o frunză dezvelești un război
scoți timpul din ceas cu degetul mic și îl ștergi de tricou
ăla verde tăiat pieziș prin care dragostea alunecă afară
și îmi taie calea la fiecare colț iubito
ești bolnavă ca o toamnă care își pedepsește copacii
ca o toamnă care umblă prin noi disperată și caută tinerețe
ca o toamnă în limba germană fără subtitrare
știi alaltăieri a murit bunicul și l-am dus cu metroul
preotul mergea înainte babele întindeau poduri
și a fost ciudat să vezi oamenii cum se cruceau
pentru mort pentru mine făceau poze și bunicul zâmbea
știi alaltăieri metroul a ieșit la suprafață și era fericit
ca o toamnă cântând sub duș dragostea din tei
ca o toamnă prinsă la furat într-o pădure de lângă bucurești
ca o toamnă care privește din spate mersul lui august
iubito aseară ți-am făcut o statuie în cișmigiu
dumnezeu știe câte femei am stricat până te-am nimerit
ca pe o toamnă care face avioane din încălzirea globală
001889
0