Poezie
și iar și iar și iar pescuiam stele
1 min lectură·
Mediu
de când ploia ne ocolește curtea
ți s-au uscat picioarele știi tu cum mi se usucă
mie noaptea sufletul la lumina lumânării
fumul ăla sățios nu se mai satură
îmi hrănește străbunii și pieptul gol
pe care te mai așezi lăuză din când în când
îți scoți mâinile din buzunare și cauți bătaia aceea puternică
de îndrăgostit
*
s-au dus serile de poveste în care pescuiam stele
îmi împodobeai spatele și fruntea apoi
cu degetele-ți lungi de pianistă a tăcerii
mă încifrai anapoda de două de trei ori
și tot așa până stelele începeau să cadă
oamenii mureau
tu le adunai leșurile în poală
le vărsai peste mine
½centrum mundi mai fă-mi rogu-te mai fă-mi½ spuneai
cu zâmbetul de copil neștiutor
care mă frământa păcătos din câlcâi până pe buze
îmi suflecam harul îmi dezveleam menirea
trupurile se făceau țărână
morman de țărână din care înviam de trei ori
cu pieptul plin de viață/îți suflam un alt cer prin păr
și iar și iar și iar pescuiam stele
001.608
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petraru Ionut
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Petraru Ionut. “și iar și iar și iar pescuiam stele .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petraru-ionut/poezie/13977910/si-iar-si-iar-si-iar-pescuiam-steleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.