Poezie

viață la manivelă

2 min lectură·13 martie 2011

Mediu

în fiecare dimineață trebuie să îmi întorc ceasul

zic că trebuie pentru când îmi voi lua unul și îmi voi sufleca

mânecile să vadă lumea că am și eu cu ce îl măsura pe ăsta

care trece îmi dă două palme și îmi spune răstit că nu mai sunt

copilul fără știința vieții ½de acum ai un mecanism și o manivelă½

culmea nopțile încep să intre în criză și să îmi taie din rația

în care îmi lungeam nu până demult inconștiența în relaxare și oasele

într-o dulce anestezie postdimineață

prima zi și nici un scoală mamă că e târziu nici o palmă

doar cearcăne riduri și½ Doamne iartă-mă mi-a crescut barbă½

dinții mă dor cafeaua nu îmi mai place fierbinte și în mijlocul frunții

un coș pe care îl sărut din priviri/semnul că romanul adolescentului

nu miop ci modern mai are o foaie și se închide/ e trist azi am primit primul

ceas și a trebuit să îl întorc mâine îmi trimit și niște fire de păr alb

câteva carii cu puțin noroc mai multe baxuri de stres și o nevastă bonus

sunt aproape să încep trilogia îmbătrânirii la manivelă

abc mi-ar fi zis că-i tare fain ce se petrece

el a fost camaradul meu de durere până l-am jertfit

cu părere de rău în anul celui mai trist poem de la facerea versului

e foarte serios ce spun în fiecare curgere de cuvinte se regăsește

și țipă dă din mâini chiar de i-am zis că de aici până acolo

cititorul nu ajunge mereu cu ochii deschiși

picioarele mi se afundă undeva nu știu dacă e pământ

sau umbra lui hades peste râul stix dar sigur și încet

mă duc într-o parte mă aplec și rămân încovoiat ca o scoabă

între două scânduri fac legământ între lumi și mai dau o dată

din coate înainte să mă duc la fund

001.457

Petraru Ionut. “viață la manivelă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petraru-ionut/poezie/13974520/viata-la-manivela

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.