Poezie
era o zi în care soarele îmi tăia umbra în două
1 min lectură·
Mediu
era o zi în care soarele îmi tăia umbra în două
părul îmi fugea peste cărări de frunze
mișcătoare/ce-au învățat să-nghită pașii
și ecoul
glasului de toamnă pribegit în mine
era o liturghie de sclipiri în tine
mă-nchinam cu patimă
și-ngenuncheam
pe fiecare treaptă ce o săpai viclean
să mă împiedic
pe un altar de buturugi jertfite stau acum
trei inimi de copaci bătrâni
li-e umbra leșinată
le este numai una
și dorm adânc călăuziți în mare de-un cioban
cu spini pe frunte și dureri în mâini
era o zi în care pe altar mă jertfeam eu
cu umbrele din tine
001655
0