Dacă măsurăm istoria-n hoții și violență,
Între azi și-antichitate nu e nicio diferență.
Fie că zburăm, ori mergem în genunchi, fie călare,
Peste toate se așază două pâini și-un praf de sare.
În
Din Argedava, prin câmpii aride,
Spre Istru un izvor se scurge lin,
Cu apele mocnind scântei candide
Și cu parfum de izmă și pelin.
Izvorul sapă maluri în surdină
De veacuri, întâlnind în
Din hăul viselor ce mi le-am prins în stele
Mă-ntorc la tine pe pământul cavernos,
Acolo unde cântecele lirei mele
De El damnate-au fost să zboare doar în jos.
În penitența unui suflet fără
Ne-am săturat să rătăcim în friguri,
De mii de ani să căutăm atlanți.
Ne otrăviți adesea cu nimicuri,
Pigmei care vă credeți mai înalți.
Ne-am săturat să-nfulecăm doctrina
Că moartea Fiului e
Un orizont pustiu mă înconjoară
Fatidic prelungit spre infinit –
Pianul geme pentru prima oară
Cu clapele ca lama de cuțit.
Un orizont mărunt mă înconjoară
Înghesuind soprane pe altar
Și-un
Femeia este un simbol al vieții. Bărbații o acuză că ea este pricina marilor dezastre din istoria omenirii, dar ei știu cel mai bine că, de foarte multe ori, răul provocat de o femeie este un răspuns
PR