Două pâini și-un praf de sare
Dacă măsurăm istoria-n hoții și violență, Între azi și-antichitate nu e nicio diferență. Fie că zburăm, ori mergem în genunchi, fie călare, Peste toate se așază două pâini și-un praf de sare. În
Argessis
Din Argedava, prin câmpii aride, Spre Istru un izvor se scurge lin, Cu apele mocnind scântei candide Și cu parfum de izmă și pelin. Izvorul sapă maluri în surdină De veacuri, întâlnind în
Ultimul apocalips
Din hăul viselor ce mi le-am prins în stele Mă-ntorc la tine pe pământul cavernos, Acolo unde cântecele lirei mele De El damnate-au fost să zboare doar în jos. În penitența unui suflet fără
Manifest
Ne-am săturat să rătăcim în friguri, De mii de ani să căutăm atlanți. Ne otrăviți adesea cu nimicuri, Pigmei care vă credeți mai înalți. Ne-am săturat să-nfulecăm doctrina Că moartea Fiului e
Necromuzica
Un orizont pustiu mă înconjoară Fatidic prelungit spre infinit – Pianul geme pentru prima oară Cu clapele ca lama de cuțit. Un orizont mărunt mă înconjoară Înghesuind soprane pe altar Și-un
