Paul Rotaru

tipic, o ploaie de tablouri și gânduri fugare, fără să știi dacă în secunda următoare vor avea același înțeles ca în secunda care tocmai a trecut. în prezenta însă, același patetism poetic și de care nu ne putem lecui noi, ăștia care ne repezim să dezvirginăm cele mai ascunse simțuri doar pentru a le aduce ofrandă ochilor curioși și trecători. în ansamblu, poezia ta vrea să surprindă ceva, acel ceva care se încăpățânează să alunece printre degete - sau cel puțin așa o percep eu, umilul amator de cultură românească recentă! apreciez îndrăzneala cu care te proiectezi la final: \'mică [...] minune creată să te iubesc\'.

desigur, eu mi-am facut un cont in acest site de foarte putin timp si trebuie sa admit ca metoda de inregistrare este extrem de simpla. totusi, tin sa remarc reactia lui radu fata de mesajul lui ionut ciobanu. e drept, poate ca ionut nu prea stie cu ce se mananca treburile astea cu logari, computere, formulare etc. un raspuns cumpatat si de o fina ironie ar fi fost, cred eu, de bun augur. cam atat despre asta. vreau sa aduc aprecierile mele fata de acest site atat pentru structura sa cat si pentru politica editoriala. multe creatii pe care le-am citit sunt remarcabile, iar pentru celelalte e bine ca exista atelierul. sunt efectiv uimit sa aflu de aici ca romanii inca mai cred in literatura, iar asta imi da emotii puternice. BRAVO AGONIA!!!!