Poezie
morții locuiesc pământul și viii locuiesc cerul
1 min lectură·
Mediu
morții locuiesc pământul și viii locuiesc cerul
florile locuiesc copacii și mugurii burțile femeilor
în blocul în care stau preotul vine de trei ori pe an
cu sfânta treime și îmi aduce de fiecare dată o icoană cu ruj
cu plete albe și plete negre cu figuri cu gurile deschise
în care mă ascund ca un călugăr și mă rog
e singurul loc unde lumea tace
singurul moment în care viii din cer
se întâlnesc cu morții ce locuiesc pământul
la etajul șapte un mort de profesie frizer
a adunat mulți vii și-i tunde gratis
în umbra luminii unui corp de ceară
ca și cum ar face spiritism
dansează cu bocitoarele ce-și poartă plânsul
sub fustele lungi ce-acoperă ca un cer tot blocul
și râde la peretele sfințit de preot
mortul coboară cu liftul în iarbă
își seamănă degetele pentru grâul păsărilor
și vecinul care-i duce crucea
seamănă tot mai mult cu un copac
cu brațele deschise ca ani din care frunzele sug carne iarna
leg de crengile lui batistele parfumate găsite în șifonierul bunicului
înșurubez un leagăn pentru copiii din cartier și scriu pe un baner
în parcul acesta morții locuiesc pământul și viii locuiesc cerul
032969
0
CS