Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@paul-bogdanPB
Paul Bogdan
@paul-bogdan
Poezie

Pământul

1 min lectură·
Mediu
Pășesc pe el cu frica semănătorului
de a nu zdrobi timpul sămânței și al pietrei.
Dintre clipe mă privește tata
și tatăl tatălui meu,
mă poartă de glezne
peste trupul lor.
De undeva,
învelindu-mă,
mugură,
fiica mea.
054.671
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
37
Citire
1 min
Versuri
10
Actualizat

Cum sa citezi

Paul Bogdan. “Pământul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/98903/pamantul

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@florin-halalauFHFlorin Hălălău✓
Reușită reprezentare imagistică a arborelui genealogic. Finalul întregește o poezie cu de toate. Metaforă, imagine, sensibilitate. Te pune pe gînduri. Ca tată, te înțeleg deplin.
0
@paul-bogdanPBPaul Bogdan✓
Să ne trăiască și mugurii și amintirile... și nouă și altora!
0
@alexandru-dan-alexandruADAlexandru Dan-Alexandru✓
ce pot sa zic...unele texte pur si simplu ne plac fara sa fie cazul sa comentam. acesta e unul dintre ele!
0
@corina-plesaCPCORINA PLESA✓
Dintre clipe mă privește tata
superba imagine, viata intre oglinzi.
corasand
0
@geta-adamGAGeta Adam✓
Un poem simplu si sensibil. Poate pentru ca acolo e samanta si semintele semintelor. Le auzi cum fosnesc pe dedesubt si pe deasupra. Si vezi cum cresc mugurii si mai tarziu mugurii mugurilor. Ma inclin, Paul!
0