Poezie
Pământul
1 min lectură·
Mediu
Pășesc pe el cu frica semănătorului
de a nu zdrobi timpul sămânței și al pietrei.
Dintre clipe mă privește tata
și tatăl tatălui meu,
mă poartă de glezne
peste trupul lor.
De undeva,
învelindu-mă,
mugură,
fiica mea.
054.677
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 37
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Bogdan. “Pământul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/98903/pamantulComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Reușită reprezentare imagistică a arborelui genealogic. Finalul întregește o poezie cu de toate. Metaforă, imagine, sensibilitate. Te pune pe gînduri. Ca tată, te înțeleg deplin.
0
Să ne trăiască și mugurii și amintirile... și nouă și altora!
0
ce pot sa zic...unele texte pur si simplu ne plac fara sa fie cazul sa comentam. acesta e unul dintre ele!
0
Dintre clipe mă privește tata
superba imagine, viata intre oglinzi.
corasand
superba imagine, viata intre oglinzi.
corasand
0
