Poezie
Unul din visele noastre
1 min lectură·
Mediu
O să țip ca la naștere, de ce nu?
Lumina se rupe în fâșii de culori,
curcubeie de suferințe,
zdrențe suave
pe trupurile mele uzate,
concave.
Am rămas la fel de tânăr,
pictat cu amintiri pe sub coaste,
razele scurmă în mine poteci de imagini,
portrete cu riduri albastre.
Și cum îmi zâmbesc...
marmură!
Marmură!
...murmură gura lor într-un ritm nebunesc.
Mă trezesc încă o dată și cum mă trezesc...
O să țip ca la naștere,
de ce nu?
Aprinde, lumina!
Fug iar în gol,
dau din umeri a zbor
și-mi crapă iar splina.
Marmură!
Picături de sudoare din somn mă ridică.
mi-e frică!
28.04.2004
053840
0
nu stiu de ce, dar poemul mi-a amintit de acele ultime cuvinte: \"lumina, lumina, mai multa lumina!\"