Poezie
Eternitate
1 min lectură·
Mediu
Tu naști timpul.
Îl naști bucată cu bucată.
Mai ții minte, iubito,
nimbă violacee!
m-ai adus și pe mine pe lume
între o clipă
și altă clipă.
La fiecare depărtare de pulpe
sau de pleoape
și mișcare de coapse,
un fel de sistole viscerale,
fluctuează în tine veșnicii
în care mă naști altul
și altul.
Între umedele tale cetăți învăț buchisind
ce este infinitul și saltul,
moartea și nimicul,
caldul,
frigul
și cam tot e se poate însuși
într-o frântură veșnică.
Mă rostogolesc secundă
prin pletele tale ascunse,
mai ții minte,
iubito?
erau metronoame și stări de noi nepătrunse.
Într-o altă ordine de fapte eu nu exist.
Pan
14.03.2003
044.372
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Bogdan. “Eternitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/38950/eternitateComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTDTdan tristian✓mi se pare intunecat textul si frant in picaturi de neincredere in clipa ce va sa fie desi placut la citire... brusc finalul acesta si discordant.
0
SEtitlul spune tot, iar sfarsitul desavarseste totul acesta!
0
Juite, maestre, cum citindu-te mi-am adus aminte ca-mi fu cam teama sa postez \"erotica\". mai tii minte ca te-am intrebat de \"gradul de plasticitate\"? la care tu mi-ai spus ca nu conteaza ce spun, atata timp cat spun frumos, sau cam asa ceva.
invat mereu, nu ma opresc niciodata. iar acum am mai invatat putin cum sa-mi exprim unele ganduri. nu-mi ramane decat sa le astept.
repet: cuvintele sunt de prisos. un pan nu mai are nevoie sa fie laudat, e de ajuns sa fie citit.
invat mereu, nu ma opresc niciodata. iar acum am mai invatat putin cum sa-mi exprim unele ganduri. nu-mi ramane decat sa le astept.
repet: cuvintele sunt de prisos. un pan nu mai are nevoie sa fie laudat, e de ajuns sa fie citit.
0