Poezie
Amăgirea licornei
1 min lectură·
Mediu
Ai un fel de nestare.
Îți miști buzele mărunt-mărunt,
ca frunzele de plop
bătute de vânt,
te arcuiești boltă peste mine
și mă cerți,
cuvintele toate sunt grele
și roșii
ca niște peceți.
Eu nu te mint niciodată,
inoroagă,
nu vreau să te îngenunchi
sau port de dârloagă
sau să te călăresc pe deșelate
sau să arăt frumusețea ta ucigașă
lumii mirate.
Degeaba îți vânturi cornul de leac
și te cabrezi trăsnet,
nu vreau să te dau în vileag.
Vreau doar să-mi mântuiesc
cu tine rănile,
să-mi umplu cu tine nările,
să pătrund ce am de pătruns,
pe ascuns.
Nu o să te doară,
mârțagă,
din albă ai să fi neveșnică și pagă,
pete-pete
o să ai pe greabăn și plete,
și rotundă ai să fi
și născătoare de mânji.
Sau poate ai să te naști din nou evă,
ca orice femeie roditoare,
plină de sevă,
sau poate doar ai să mori,
noaptea,
după o ploaie cu sori.
Eu nu te mint,
sunt doar un vânător
ce te va răpune cu iubire,
ușor.
Pan
27.02.2003
033.700
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 175
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Bogdan. “Amăgirea licornei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/37871/amagirea-licorneiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BBbb✓Mi s-au inmuiat genunchii...nu mai simt nimic....mi-e sete de aer. Deschid fereasta si un aer rece de Martie ma linisteste. Fara cuvinte. ( Ce cuvant s-ar potrivi oare ? Poezia ta emana culoare, caldura si sange....)
0
NBUite o poezie de Pan care-mi place. Vers fluid, curge usor, se respira, se mira, se rotesc carusel prin vint si prin nopti, printr-o stepa cu ierburi inalte, ciclurile lumii! O lectie de \"imblinzire a scorpiei\". Poate o lectie de la un motan mai mare catre un motan mai mic, despre cum se integreaza arderea de femeie intr-un Cosmos verde, al ierburilor.
Da, cam asa mi-l imaginez eu pe Pan, zeul, cintind nereidelor.
Da, cam asa mi-l imaginez eu pe Pan, zeul, cintind nereidelor.
0
MS
Distincție acordată
Citesc, recitesc si ma bucur de poezia asta ca de un cantec uitat pe care neintelese sinapse-l readuc in minte, in mine, asa cum a fost, cum ar fi fost pe cand ultima licorna era ademenita de primul muritor.
0