Poezie

Scadențe

1 min lectură·29 ianuarie 2003

Mediu

S-au îmbulzit plini de sfială

să-mi spună ca nu mai pot primi ajutor.

Pe undeva prin toamnă,

mai devreme de frunză

sau poate mai târziu de ultima zăpadă

va trebui să mor.

Acum stau și fac socoteli,

nu-mi număr zilele

ci iubirea,

nu în kilograme

ci în pene arse

și muguri.

Câteodată cerul îmi cade în cap,

câteodată sub-pământul,

care cu norul,

care cu sămânța,

ambii primitori și zâmbind

a „vei fi binevenit”.

Nu mi-e teamă nici de unul

nici de celălalt,

mi-am trăit și raiul și iadul

numai că,

plin de ciudă,

îmi dau seama că nu știu să număr,

că aș mai fi avut multe aripi întregi

și multe păduri de înfrunzit.

06.01.2003

002.278

Paul Bogdan. “Scadențe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/35387/scadente

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.