Poezie
Draga mea,
1 min lectură·
Mediu
a trebuit să plec.
Nu știu de unde,
poate din lipsă de dragoste,
poate din simplul fapt
că așa sunt eu,
mi-a crescut în inimă un semn de întrebare,
un surâs stins
și o cărare spre lume,
un alt loc căruia trebuia neapărat
să-i dau un nume.
Desigur că frumusețea ta nu va fi niciodată uitată,
pe marginea lumii,
la care niciodată nu voi ajunge,
vor crește crini din chipul tău,
vor crește colțurile lunii
și părerea de rău,
regretul,
imaginea ta în ochii tuturor femeilor
ce-mi vor stinge zâmbetul
în același crepuscul.
Totul s-a sfârșit odată cu tine,
mi-a rămas doar umbletul nebun
și liber.
023152
0
trista poezie si-n acelasi timp o declaratie de dragoste...infinita!