Poezie
Anii
1 min lectură·
Mediu
Anii,
au trecut anii peste noi omule!
Eram tineri și dulci
și iubiți
și tot ce ne doream.
Purtam,
orbi și surzi luptele noastre,
ca fulgerii,
ca demonii,
ca arhanghelii iubirii.
Ne izbeam de ceruri
și sub-pământuri
în hohot de tinerețe și nepăsare,
și care,
care ne-ar fi stat împotrivă?
Totu-i relicvă!
Pe iubirea din noi
se cântă popește molidvă.
Nu că am fi îmbătrânit,
nu că am fi fost răi,
dar așa vrură ăi
de ne luptarăm cu ei,
anii trecuți,
să se răzbune pe noi.
I-am însângerat și ei ne-au dat înstrăinare,
ne-au dat îndepărtare
și nu ne mai ținem de mână.
Doamne,
totul ne pare acum o minciună.
Dar n-a fost așa,
eram tineri și dulci
și iubiți
și tot ce ne doream,
au trecut doar anii
și ne-au rupt bucățele
și ne-au frânt,
ne-au făcut stele
și pământ,
uitare,
îndepărtare
și rău-i că-i rău
că nici nu ne doare.
Pan
21.09.2002
095.719
0
BG
