Poezie
Cine să ma bântuie?
1 min lectură·
Mediu
Cine să mă bântuie,
ca strigarea ta de frică,
de atunci când ești tu singură,
cu genunchii la gură
strânși în întunericul singurătății?
Te văd așa,
mică,
mică de mi-e inima ruptă-suptă,
de aia,
că nu-s cu tine!
Cine să mă mântuie,
cum m-ai mântuit tu pe mine
apărătorul,
de fricile alea ale mele,
multe și mărunte,
de din plină zi?
Ne-am împărțit singurătatea în două,
câte una de fiece suflet.
Amărâții de noi,
și de spaima noastră nouă
și de ne-întregirea lui unu,
ăl fost.
Chircit de groază șușotesc:
Albăstruiee, albăstruieeeee,
Cine sa mă bântuie?
Cine să mă mântuie?
Pan
29.08.2002
0105.366
0

Buna poezia, imi placu.