Să punem de-o știre

Parcă nu ar fi suficientă violența de conținut a știrilor așa că, probabil reorientându-se către dramaturgie, reporterul de știri din România joacă pe micul ecran actul de prezentare în mod melodramatic, emfatic, dorind să obțină efecte telenovelistice și să ofere telespectaorului un adevărat show.
Iarna îl vezi zgribulit, cu gulerul paltonului ridicat peste clapele căciulii căzăcești înnodate sub barbă. „Este frig aici la Întorsura Buzăului” spune cu ochii cât cepele și, teatral, pentru a crea un cadru friguros în jurul ecranului în fața căruia tu stai în papuci de casă, își bate vârtos umerii, și-i frecționează în timp ce continuă transmisia.
Cu ocazia tristelor evenimente provocate de inundații, acesta, reporterul, a reușit într-adevăr „performanțe” uluitoare.
Cocoțat pe o grindă, rămășiță a unei construcții dezmembrate de ape, ne mărturisește sub ochii uimiți ai unor sinistrați ce literalmente stau cu picioarele pe pământ, la câtiva metri sub cascadorul de ocazie:
„Nu, nu sunt pe o bârnă olimpică, ci mă aflu în localitatea „noroiasa” suspendat pe ceea ce a rămas din locuința acestor bieți oameni...”
Altul, la marginea unui drum, având în fundal un pârâiaș umflat ce se varsă într-o cascadă minusculă:
„Acest afluent al Trotușului și-a depășit cu mult matca deversând în curentul principal 400 de metri cubi pe secundă”. Desigur, exagerarea își are rostul ei sau poate este doar o infimă greșeală de calcul deoarece, cum am menționat, reporterul nostru nu se află într-o croazieră pe Dunăre într-o zi de concediu.
Făceam o comparație între aparițiile pe ecran ale reporterilor de teren ai marilor concerne de mass-media și cele neaoșe. Zâmbetul este singurul gest facial pe care și-l permite un reporter CNN, în funcție, desigur, de caracteristica știrii. Ai noștri: mimează tristețea, exaltarea, punctează cu degetul, folosesc fraze compătimitoare însoțite de clătinări ale capului și, toate acestea, însoțite de bâlbe, deficiențe tehnice și remarcile „inteligente” ale colegilor din studio.
Să se afle în culpă pentru această prestație jalnică și coregrafie neprofesionistă gustul telespectaorului dornic de a viziona între telenovele „știrea lacrimogenă”?!
„Știristul” profesionist nu s-a născut în România sau, dacă se află pe undeva, el este ascuns de înclinația producătorilor de știri către promovarea unor materiale care, în lipsă de imagine concludentă și montaj textual profesionist, uzează de expresionismul mimicii reporterului de știri și de fantezia sa de moment.
Ne vom „bucura” mult timp de aceste producții care nu că ar fi pe gustul telespectatorului, ci care, mai grav, formează acest gust, așa cum producătorii de muzică promovează maneaua; promotorii literaturii, pornocultura; promotorii artelor plastice, kitschul.