paul blaj

după cum cred în perfectibilitate, am modificat versul cu pricina plus semnalările Mădălinei și știu că mai are...
deci:
cred că ai dreptate Roxana, pentru că după cum spunea iluministul Voltaire, spre deosebire de proză poezia spune mai multe lucruri în mai puține cuvinte:)
mulțumesc fain.
Ștefan
mulțumesc frumos de semn. nu este nimic fals în ce spui, reveriile au altă amprentă pe care observ că reușești a o distinge de real...

empatia ta mă onorează prin calitatea umană ce se desprinde din reacția ta. mulțumesc reciproc în respect.

Laurențiu
faptul că glosezi imaginar pe un segment din text și îl restitui după o structură proprie, mă convinge că nu ți-a fost indiferent poemul. Drept pentru care îți mulțumesc. Mă voi gândi la versul indicat de tine.
Marina
dreptul la egoutopie cât și trecerea ta simt că îmi fac o favoare pe care adeseori cred că nu mi-o permit, dar ca și Costals, de ce să nu am eu o viziune proprie asupra empiricului imediat? Îți mulțumesc, precum o voi mai face, cu aceeași plăcere.
Mădălina
eu cred cu toată tăria că societatea e construită pe lucruri nenecesare, poate și lumea. modestia e un talent în opinia mea. îți mulțumesc pentru că mă lași să îmi asum cuvintele acestui poem în mod elegant.
Ioana,
apreciez gentilețea și naturalețea cu care m-ai obișnuit, desigur că mă voi gândi la propunerile tale, lasă-mă mai întâi să îți mulțumesc și să te asigur că pentru mine orice părere avizată contează. aaaa... desigur, uneori pot fi confuz în a stabili care e aceea, dar acest fapt nu se aplică la tine.Mulțam fain!
Petruț,
concis și în maniera ta îți mulțumesc de trecere, de apreciere și îți spun că Dan e din ce în ce mai activ în revista noastră locală, după cum este și colaboratorul fidel al revistelor de specialitate focșănene și gălățene.

ceva nu ascunde stridențe de elevație gratuită, în urma unei lecturi fără preconcepții și când acest ceva este chiar comentariul care rimează discret cu textul, se creează o particularitate: firescul.
mulțumesc fain, Marius!

într-un București periferic, într-o cameră nemobilată, doar sunetele unui radio și zgomotele nocturne străine pe fondul unui radio și a unui prieten care vorbește, vorbește, moare vorbind în noapte... nici nu mai știu ce e tipic mie, noroc cu prietenii buni,
mulțumesc Marina

să mă ierți că nu pun smile la toate.

antifrazele ne mănâncă:)
o zi faină și ție.

să-ți dea război:) cât despre meserii... nu m-aș încadra tocmai în termenii tăi, dar fiecare are dreptate.

această pseudopolemică. Doamna Angela Furtună, arhitect de profesie, își expune interesant opțiunile \"est-etice\"(termenul a fost folosit de Nicolae Manolescu într-unul din editorialele sale de pe vremuri), nu numai...

eu cred că balcanismul este specific și imprimat în cultură, indiferent de noțiuni de suprafață, cum ar fi acum o U.E., ori altfel de categorisiri ce nu au influență definitorie, cel puțin nu încă. spunea doamna Angela Furtună că:

\"așadar, sub dictatură, artistul nu poate scrie cu aceeași pană și delațiuni și capodopere.\"
eu recurg la cazul Caraion și ar mai fi și contemporani...

cât despre această afirmație:

\"Arta nu se va putea izola niciodată complet de atitudinea morală și de mesajul social-politic\"

cred că există destui artiști blamați moral pe drept, și social-politic la fel, ceea ce nu împiedică receptarea creației lor la nivelul pe care îl au.
am spus artiști pentru că nu mă refer doar la scriitori, și nici la o singură naționalitate.


arta este izolată complet de viața artistului.

iar când ne întrebăm cum unii pot scrie când conaționalii noștri suferă auspiciile dictaturii, o facem superficial. Eu aș întreba, umanist fiind, cum putem scrie când în lume mor oameni de foame? Și câte alte calamități se mai întâmplă în fiecare zi...

diferența dintre arta Est-Vest există, dar nu neapărat în acești termeni și nici în defavoarea balcanicilor.

cu stimă, un opiniant.

se află în poemele mele. dacă există, el există pentru fiecare. după cum pentru unii la fel și pentru alții. Tu, Marina, îl aveai înainte de a mă citi pe mine. Și sunt convins că este un răspuns frumos. Eu, dacă îl am, încerc să mi-l definesc, doar. Dan îl caută, ceea ce nu este diferit de noi. Pentru că la răspunsul absolut nu ajunge nimeni.
gând bun

avem neînțelegerile noastre. unele persistă, altele nu. aceasta depinde și de circumstanțe.

mă bucură trecerea și lectura ta atentă, Marina.
mulțumesc și de sublinieri, ăsta sunt eu, mnemotehnic:)
gând bun

nu există întrebare fără răspuns. categoric, faptul că unii îl au sau nu e discutabil. eh, o chestiune de formulare, Dane. nici eu nu știu... dar răspunsul există. oh, da!

mulțumesc mult! e o surpriză frumoasă.
cu drag,
paul

frumos.în acest poem talentul constă în conducerea ideii prin imagini, ambele prinzând adâncime pentru a se arăta apoi limpezi ca o litanie. sunt câteva propoziții deranjante prin repetiție... dar aici este decizia ta Vasile.tonul confesiv atribuie fluența onestității, ceea ce e pe gustul meu de simplu cititor. un text valoros.
plăcută recitire.

acord ela, dar să nu zicem niciodată nimagu,nicagda.

te înțeleg,eu nu vreau să iubești părerea mea ca \"sclavul lumina și orbul libertatea\".
a doua citire nu e necesară pentru că nu revin asupra unui text frumos decât la un interval mai mare. necesare sunt stelele.
necesare sunt stelele care nu îți vor demostra ție că poemul e bun ci doar că ei au gusturi bune.
harașo?

părere.îmi place.
mai lucrează la \"frazarea versurilor\".
să fie mai ușor lecturabilă și astfel mai fluentă.
în rest, numai stele.

... e tare faină metafora \"gust de veșnicie\"

spasiva, Carmen! peisaj, pastel...ce mai contează:)

ocen harașo, Marina.
ai intuit perfect ce am vrut să spun.
mulțumesc, mulțumim.