paul blaj

m-am și referit, când vorbeam de o ironie inofensivă.

nostalgia e lipită de vreun buzunar. dacă nu e chiar înăuntrul lui.
în poemul de față este vorba de titlu. mai apoi de faptul că arta face parte din viață și e inutil să o fragmentăm. clipul conduce la această idee.
prinde bine charientismul tău. dar de ce oare?retoric
ne place în general ceea în ce ne regăsim. să-ți fie de bine:)

God bless your google
și torenții...
și pagina mea.

nu faci pogo pe Urma și se auzea ceva falsând pe pagina mea:)

câte degete vezi?:) Melodia celor de la Urma are o idee pe final. Pe lângă refren. Ai prins-o? Când la sf. cântecului se spune... cântăm? ție îți spune ceva chestia aceasta?:)

scuze George, Cornelia, acum e textul cum l-am dorit.

Îmi aduce aminte de naturalețea versurilor Constanței Buzea. Atât de multă plutire peste imagini calde , simple, generoase și cu efect maxim. Odată voi simți și eu ce simți tu acum și atunci îmi voi aduce aminte de \"drumul sângelui\". Liniștit, ca acest poem superb,
paul

mult titlul, și el m-a atras. are frumos în el. la acest poem subscriu Tamarei. acele versuri sunt deosebit de frumoase. iar celelalte le completează perfect pentru a reda atmosfera.
\"el îi văzuse drumul zile întregi / de departe / venea încet, singură
umerii îi luceau în soare / pești fulgerând sub pielea subțire a mării -
dar bărcile pescarilor așteptaseră.\"
la ultima sintagmă am o reținere, pentru că literatura noastră de prin \'60 e intoxicată de albastru. însă e doar părerea mea. am citit încet ca să las cuvintele să intre în mine la fel de gingaș cu le-ai scris tu. gând bun, Ligia.

Călin,
percepi bine atmosfera. Pun pariu că și din cuvântul \"sec\" poți să ții o conferință, ceea ce nu a fost cazul aici și ceea ce denotă imaginație multă, de care trebuie să fii mândru. Se vede, cel puțin de la mine, că lecturile la zi nu îți lipsesc, fiind astfel deschis și acestui poem nostalgic de tip flash cinematografic. Faptul că de obicei nu te corectezi nu e un lucru bun, asta ca să glumim un pic. Gând bun și vorbe înțelepte. Mulțam de tot ce poți oferi cu dărnicia pe care ți-o recunosc.Gând bun spre tine.
Veronica,
mulțumesc de trecere și dorința de intervenție cu un comentariu. Uite, mă gândeam, poate ai dreptate, poate vrei ceva cursiv, fluent, poate nu am reușit să descriu atmosfera cum se cuvine, poate nu observi ce există printre rânduri, poate te uiți și la ce i-am răspuns lui Călin și poate va veni un probabil timp în care eu îți voi da dreptate, numai și numai pentru că intervenția ta va fi însoțită de argumente nu doar de opinii, observații, aserțiuni, ca să fiu succint și lapidar. Bunele intenții le-am remarcat. Atent, autorul.

a se citi :vagă , mă
îmi place și interpretarea ta.
numai că vezi tu, acesta chiar nu este un poem ermetic. doar cu puțin echivoc, puțin, puțintel.
mulțumesc Cornelia

frumusețea Echivocului. vezi explivația lui Bacovia despre titlul la plumb.
am eu vaha impresie că mp repet la nesfârșit pe aceeași temă?
contează cu ce rămâi tu după ce ai citit un text nu ceea ce a vrut exact el să spună. ECHIVOCUL...
apreciez dorința ta de a învăța... și insistența.

mulțumesc frumos Iarina, jazzul e mult pentru mine. frumos spui tu... prea pentru mine...
ne mai citim.
gând bun.

un poem de dragoste care capătă ambivalențe, detașări fugitive și imagini proaspete, toate într-un ambalaj modern. observ o desprindere de tropi, de construcții lirice evidente pentru un mesaj ce se vrea a porni dintr-o totalitate ce se apropie de firesc. un poem viu, care respiră cu grație între textele autoarei. Frumos. oare or fi și femei înaripate?Glumesc. Felicitări Carmen.

eu nu o privesc ca pe o contrazicere ci doar o simplă argumentare. Da, Ioana a sesizat bien și a încadrat-o excelent la personale. Cititorul are ultimul cuvânt, asta mai ales în viata:)
sunt la dispoziția ta de a mă lămuri oricând.

mie îmi par o adâncire,
de imagine, unde plasează acțiunea pe un trotuar ud întins,
apoi intensitatea, prin beat de căldura hainelor,
simplitatea care denotă motivația
și regina firmiturilor este personificarea, eu sunt firmiturile acestei vieți.
chiar aș fi vrut să mă convingi, că de aia sunt antologiile făcute:))
mulțam fain om bun.

gena:)) am uitat glumele de la offtopic deci mai am un motiv de țopăială:)mulțumesc de lectură și instigarea la zâmbet.
LIM, argumentează te rog pentru că poemul e deja publicat și îmi va folosi pentru o antologie perfecționarea lui. mulțumesc de semn.
dumitrita paladi, da, e una și aceeași. mă bucură semnul tău empatic.

florin, e multă poezie aici... eu nu prea poposesc decât rar și unde cred că merită să o fac.
uite ce cred:
ca_gingia ligament deranjant,
scâncind e în plus, deja ai sugerat vârsta,
strofa 3 e umplutură,
unghiile nu prea se agață. poate ghearele, dar atunci se duce comparația cu fătul care nu are gheare... trebuie lucrat aici,
în ultima strofă substantivele sunt prozaice și nu sunt scoase din arhaicul semantic: liniște,carne,ochi, fluier... ori verbe ca zidit.

tocmai pentru că ideea și imaginile merită și mi-au plăcut, eu zic să îi acorzi timpul tău cel mai bun.
gând bun pentru om bun.

dacă e tare combinația, sper să nu spargă ceva pe la tine pe acolo:)
oare există pe undeva întrebarea: ție ce îți place gena?:)
și eu am refuzat să număr oile aseară când...
iar dansul în poem nu este deci poate fi plasat pe undeva prin alte zone emisferice... ai văzut prea multe filme vechi:)

e doar nostalgie... , dorință, atmosferă, clasic, pentru că toate trec...

stai, că n-am terminat...trebuie să-ți mulțumesc și ție pentru ceva.
uite... pentru că îți plac diminutivele și mi-ai alintat ploaia:)

am o curiozitate... unde ai descoperit oboseala?
pentru că... din cauză că... deoarece... fiindcă... lipsește cu desăvârșire.
mulțumesc de... stai să mă gândesc puțin:)
aaa... pentru că desculță nu faci mizerie:)

plăcută ironie tristă. personajul poate fi o mulțime așezată diferit între plus și minus infinit, după cum poate fi doar o umilă autoironie educativă. mi-a plăcut poemul,morala. deci,
să trăiești, bătrâne și gând bun.