Poezie
spital, damă și camelii...
din jurnalul unui vagabond
1 min lectură·
Mediu
mi-e rece fruntea arbore al vieții
cu sevele din cântecul săgeții
și brațele-mi de fum din piept răsar
în somn când nădușesc sudori de var
e timbrul meu ca o fanfară tristă
câteva gânduri care nu există
fermecător îmi bombardează lent
orașul cu himere de ciment
agonic mai tresar degete pare
înmănunchiate-n pumni și sanctuare
chem umbre lângă mine ca să latre
înspre ființele ofiolatre
... încrederea în noi e o robie
murind vom părăsi marea moșie.
022.904
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- paul blaj
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
paul blaj. “spital, damă și camelii....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-blaj/poezie/166930/spital-dama-si-cameliiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRRamona Rusenescu✓Este o noapte cu febre si plamani bolnavi de robie intr-un oras cu umbre care latra. E poate locul din care trebuie sa te desprinzi, sa lasi in urma fanfarele triste, himerele de ciment, sa incepi a-ti construi catedrala seninatatii tale. De-colo sa trimiti scrisori timbrate cu aprilie.
0
PB...Ramona, viața e un spital, poezia - o damă cu camelii, trebuie să te vindeci de moarte și să iubești dama:)! \"catedrala seninătății mele?\"- precis erai grăbită:)! altfel pomeneai și de \"farul speranței\" etc.,poema e veche, vorbele de asemenea, prin naturelul lor:),...\"scrisori timbrate cu aprilie\"- mi place tare!:)
0