Poezie
Ereziile manechinului
...dincolo de vitrină trec sfinții
1 min lectură·
Mediu
în fiecare zi
pentru o posibilă despărțire ne pregătim
(le șoptea el hainelor sale)
ochii noștri în felul în care știu,
sângerând
(nu văzuse oameni plângând)
neființă, umbră a păcatului
(pentru el păcatul era inerția zâmbetului său)
cu brațele tale cuprinzându-mă
am să pot suferi iar
în încercuirea lor blândă,
zadarnică
lumina va intra împreună cu noi
(cel puțin așa credea până l-au descompus
în spatele magaziei)
&
ca o pasăre obosită
îngerul călător
pe un umăr al catedralei gotice
zborul își odihnește
(ochii lui se rătăciseră în palma unui copil)
sângele îi pulsează în aripi
puternic colorându-le
o dacă ar putea
din umeri preț de o clipă
să și le desprindă
(ochiul lui stâng se decolorase sub degetul jucăuș
al băiatului)
adesea resemnat în straiele sfinte
din marea înălțime a
clădirii privindu-ne
(își simțea încă brațele,picioarele, hainele scumpe)
l-am surprins neputincios și blând
ca o icoană.
(...și asta îi amintea de prima lui oglindire
în vitrină)
012.254
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- paul blaj
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
paul blaj. “Ereziile manechinului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-blaj/poezie/159702/ereziile-manechinuluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Scenaristul din umbra, cel ce ne pune pe shine destinul... E nedrept sa ti se coloreze aripile cu sange, sa-ti simti zambetul ca pe-un pacat, sa sufei intr-o imbratisare de brate blande. Dar daca asa-i povestea, intrezarita in ochii celorlalti...
0
