Doar perfectă

\"nimic din ce îmi ești
nu va lua din mine

nimic din ce îmi ești
nu va gândi
înaintea ta\"

aici e centrul de forță al poemului!

nu-mi place titlul!
și nici ultimul vers.

...dragă Daniel, te provoc, spune-mi ce înțelegi prin titlu și prin ultimul vers, apoi explică-mi ce nu-ți place,ok? Mulțam de sfat, și... aștept!

Nu știu Paul, nu știu, pur și simplu nu merge! Nu estetica mă deranjează.
Clapele acelea de pian (care nu se ating, e clar !), să admitem că are loc un transfer rezonant... Cum ar veni, fiind vorba despre un (anume) el și o (anume) ea, ceea ce rezultă nu e riguros egal cu ceea ce se transmite. E mai mult. Și oricum, se modulează pe structura aceea foarte intimă și foarte complicată (de acolo, mai multul...). Văzut în cheia asta de interpretare, nu e greu de imaginat ce se petrece în următoarele două părți ale textului – care sunt de-a dreptul sublime, pentru că exprimă exact miza acelei relații (care e oricum o dăruire!!); și ce frumos și în puține cuvinte.

Deci era ok! Apoi condiționezi... Apoi calea se... apoi cineva se întoarce, nu cineva, Cineva, ca să finalizeze un simplu act, nu știu, o dorință. Ca și cum perfecțiunea s-ar substitui imperfecțiunii; “Totul” lasă la o parte Totul și se întoarce în Parte. Ca pentru o posesiune. Sau ca și cum ar exista două entități și perfecte, și complet diferite, care s-ar dărui una alteia (de fapt, doar una celeilalte). E contradicție logică, până și!

Spun aberații, știi, dar asta e,
nu merge!

... dragă Daniel, revin, mă repet, spune-mi ce înțelgi prin titlu! Apoi îți voi spune și eu..., mulțam de efort!(A... lasă chestiile alea cu \"sublime\" :)! (Pentru că nu mi-ai răspuns!) Deci... să fiu clar precum cristalul: Ce înțelegi prin \"Doar perfectă\"?

Doar perfecta, nimic mai mult, cu o singura dimensiune - raza. Raza de speranta, raza de lumina, raza de interior rotund si net ... cam asa ceva. Fara altceva in plus, fara artificii, fara cai ocolite de-a face jocul daruirii. E simplu.

... dragă Ramona, mă surprinzi cu fiecare comm. Îmi dai sensuri noi. Eu gândisem prin \"doar perfectă\" o insuficiență a perfecțiunii existente în eros, iar tu mi-ai atras atenția asupra insignificanței perfectului. Foarte frumos! Se vede cu ochiul liber concizia și pătrunderea sufletului tău! Mulțumesc pentru această dimensiune !Cu drag, Paul! (Într-adevăr: \" E simplu. \" )

Și eu care credeam că iubita ta din poezie a transcens (prin Eros, da!; de ce nu?!) unul câte unul (sau câte mai multe deodată, oho) nivelele, până acolo, sus!...
Nu ți-am înșeles metafizica, Paul, nu ți-am înșeles-o. Bag seama că poate nici nu e!

Nu înțeleg ce a vrut să spună ramona! :)

... Daniel...nu e metafizică... e o figură de stil care, părerea mea poate sugera, unora e drept, ceva. Mulțam că ai trecut pe aici, sau... mi-e indiferent:)!