Poezie
psalm de toamnă
1 min lectură·
Mediu
când sunt supărat Te vorbesc de rău
apoi vine câte o ploaie mă ceartă
se transformă în burniță
dojenește gâtul
aerul îmi pansează nările
îi admir tăcerea
e pustiu
prin oraș merg
sunt un cavou de cristal
am pe mine blana
însă tremur
par un magazin demolat
vreau să vină noiembrie fără ifose
îmi lipsești Doamne
discuția noastră
o întâmplare albă
spărgea masca
pe care mi-au țesut-o frații mei
faptele mele
nu vreau să cer ci să implor
când mă prefac că nu exiști
lasă în mine toamna mult mai mare
024743
0
finalul
\"nu vreau să cer ci să implor
când mă prefac că nu exiști
lasă în mine toamna mult mai mare\" nu suna bine
ma scuzati aveti o scama...masca ca o vina ce nu-ti apartine,\" asa dicteaza fratii mei\". aici e un sentiment pe care l-as dezvolta. e ceea ce incarc intre palmele mele prinzand ceva din poet si framantand.