Poezie
asteroid senzual
1 min lectură·
Mediu
trec podul cu senzația că ucid știri senzaționale
în care un tânăr poet
s-a sinucis
de fapt mă gândesc la gleznele tale
țigări neaprinse
în drumul spre mine
am visat azi noapte un dumnezeu tânăr
printre vagabonzi
am să îți povestesc
acum sunt la autogară
și aștept să ajungi mai repede
mă plictisesc pe o bancă
unde un om cumsecade
își așteaptă fiica
noaptea urcă pe mine zgâriind
ajungi
venele tale sunt frumoase
cum sunt râurile după ploaie
aș vrea să te am
pe un acoperiș cald
de unde să-ți studiezi climaxul ca pe steaua polară
024.705
0
- faza cu tînărul poet sinucigaș e ușor textualist-expirată. io aș pune doar un sinucigaș la care mă gîndesc criminal. nimic mai mult.
- faza realist=poetică de la mijloc e foarte ok
- gerunriul zgîriind e disonant acolo și dimpotrivă io l-aș face melodic: ”și mă zgîrie drăgăstos”
- metafora ”vene ca rîuri după ploaie” era mult mai faină decît așa o comparație interminabilă
- finalul merită schimbat eventual: ”să-ți studiez ecplozia senzuală” sau ceva de genul și nu cred că e potrivit ”să-ți studiezi climaxul”. e cam dificil de vizualizat așa ceva în circumstanța dată.
cam atît sper să fi fost de ajutor prietene. te salut.