Panainte Sveatoslav

Rugăciunea” Spune-mi doamne, spune-mi tată Cum să trăiesc mai departe Și ca capul să nu-mi cadă Iarăși pe umila-mi carte. Doamne vreau o altă viață Dă-mi te rog o altă soartă Căci mă duce

“Nu te voi ierta” Nu te voi ierta vreodată Tu prea tare m-ai rănit Și mi-e rana înveninată Nu știu cum de n-am murit. Deși nu ești veninoasă Dar tu rău m-ai otrăvit Și privirea ta

“Tot la tine voi veni” Din cruda departare La tine voi veni Si-n ceas de asteptare Te rog nu te mihni. Caci tu sa stii oriunde Soarta ma va arunca Ale iubirii unde Ne vor apropia. Si

„Viața e o loterie” Vîntul vîjie și suflă Și scoate totul din mine Și aș vrea să țip să urlu Dar ceva iar mă reține. Ploia cade și mă udă Și aș vrea să mă topesc Să mă fac o

“Mama” Mama e doar una în lume Ea e una pe pămînt Ne dă viață ne dă nume Și e ca un înger sfînt. Căci o mamă adevarată Cu rabdare ne va crește Lucruri noi ea ne învață Ne răsfață,

“O nouă zi” O nouă zi începe Și iarăși mă trezesc Și iarăși îmi e sete De toate ce-mi lipsesc. Și iar mă întreb pe mine De ce-i așa și cum Să fac ca din ruine Să nu mai

„Nu te întrista” Nu te întrista măi frate Cînd ai parte de durere Cînd povara de pe spate Te sleiește de putere. Nici atunci cînd suferința Te aruncă la pămînt Cînd îți sfîșie ființa Și

„Dacă ai fi” Dacă ai fi un cîmp cu viorele Na-ș rupe nici o floare dintre ele Și dacă ai fi pe cerul larg o stea Alăturea de tine eu voi sta. Dacă ai fi izvor cu ape line Tot un izvor

“Definiția dragostei” Știe cineva ce e iubirea Ce este dragostea ce este fericirea Ce înseamnă să iubești pe cineva Ca pe-o jumate din ființa ta. Să te trezești mereu cu ea în gînd Să fii

“Un mort cu suflet viu” Cît de bine ne-a fost împeună Îmi aduc aminte și acum Iubirea și patima nebună Ce păcat că toate-s numai scrum Ce mi-am dorit în tine am găsit Erai acea pe care o

“Visele” Ele sunt în fiecare Și chiar noi ni le creăm Visele sunt cele care Ne dau aripi să zburăm. Sunt egale cu o dorință Ce o face un meșter faur Cum ce nu e cu putință Face un

“Lumea mea de vise” Și iarăși mă simt singur Și tu departe ești Iar vântul bate-n crânguri Și ploile stropesc. Iar eu stau și privesc Cum trece amarnic timpul Și stau și mă gândesc Ce

“Despre realitate” Nu privi nicicând în urmă Nu trăi cu vremi trecute Iar durerea de te curmă Vinul n-o sa te ajute. El te face ca să uiți Grijile doar pe o vreme Nu-ți dă voie să-ți