Exceptia

Excepția M-am trezit și deodată Îmi dau seama că sunt mort Și că mintea mea se ceartă Cu inima rău de tot. Mintea spune i-a dăi pace Limpede el să gîndească Cum va vrea așa va face Lasă-l liber să trăiască. Inima jignită spune Ce te crezi superoiară Fără dragoste pe bune Viața nu-i va fi ușoară. Mintea îi răspunde atunci Raținuea de domină Va avea și bani și prunci Și puterea cea divină. Important e în ce crezi Cu toată sufșarea ta Nu ce simți sau ce creezi Și nu te amesteca. Stai un pic îi zice ea Suflet de nu pui în muncă Nu o să ai ce aș vrea Și ce sa întinzi pe șuncă. Totuși el este deștept Și va ști ce să aleagă Și eu știu e evident Că el tot o să ințeleagă. Și ce-i rău și ce e bine De la viață ce-și dorește Și că eul lui din sine Nu cu sufletul trăiește. El mereu a tot lupat Pentru viață și dreptate Și nicînd a renunțat Ca să facă bune fapte. Eu consider că e bine Să fii la egalitate Între pace, armonie Optimism, realiate. Si de știi așa și face Cum spusesem eu mai sus Ce-și dorește și îi place El obține ce-i de spus. Și eu știu nu urmărește Scopuri rele și meschine Căci puterea lui slujește Doar pentru a face bine.