Poezie

Visele

1 min lectură·7 decembrie 2004

Mediu

“Visele”

Ele sunt în fiecare

Și chiar noi ni le creăm

Visele sunt cele care

Ne dau aripi să zburăm.

Sunt egale cu o dorință

Ce o face un meșter faur

Cum ce nu e cu putință

Face un peștișor de aur.

Foarte des ele apar

Încă de mic copil

Și tot așa ușor dispar

Cînd scopu-i inutil.

Atunci cînd s-a realizat

Și cînd îl vezi și simți

Cînd sufletu ții împăcat

Și singur nu te minți.

Te bucuri mai apoi o vreme

De visu-ți mult dorit

Pînă apar alte extreme

Și visul a murit.

Dispare lupta, strategia

De ați atinge țelul

Cînd e doar vis e ca făclia

Și-e tare ca oțelul.

Atunci cînd noi ceva obținem

Dorința scade și în sfîrșit

Poate fi nulă și susținem

Că poate am greșit.

Și alt vis atunci apare

În locul celui ce-a trecut

Și urmează aceeași cale

Care și primul a avut.

Așa e firea omenească

Vrea să se realizeze

Ea nu poate să trăiască

Fără ca să viseze.

002.031

Panainte Sveatoslav. “Visele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/panainte-sveatoslav/poezie/97207/visele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.