Poezie
Dorinta mea cea mare
1 min lectură·
Mediu
“Dorința mea cea mare”
Oare am să pot ajunge
Către acel loc dorit
Oare voi putea atinge
Þelul care l-am țintit.
Dar voi face o încercare
Tot ce voi putea voi da
Ca dorința mea cea mare
Să o pot îmbrățișa.
Știu că nu va fi ușor
Și că prin multe voi trece
Și îmi va fi de ajutor
Doar a mea minte rece.
Cu voia celui de sus
A tatălui ceresc
Ceea ce-mi doresc nespus
Voi putea să dobîndesc.
Căci nu sînt mai rău ca alții
Poate chiar mai bun eu sînt
Printre mii de constelații
Am și eu o stea lucind.
Care veșnic mă veghează
Cu a ei rază mă încălzește
Calea ea mi-o luminează
Și norocul mi-l pețește.
Cît aș vrea în viața asta
Cineva ca să devin
Să cucersc fără de oaste
Scena publicul senin.
Să arăt la lumea toată
Ce în mine nu credea
Că atunci ca niciodată
Voi atinge în cer o stea.
001.793
0