Un mort cu suflet viu

“Un mort cu suflet viu” Cît de bine ne-a fost împeună Îmi aduc aminte și acum Iubirea și patima nebună Ce păcat că toate-s numai scrum Ce mi-am dorit în tine am găsit Erai acea pe care o visam Îmi pare rău că tu mai părăsit Nimic mai scump ca tine nu aveam. Cîndva-ți eram un dulce îngeraș Iar acum eu sînt un loc pustiu Eram iubitul tău cel drăgălaș Iar acum un mort cu suflet viu. Mai condamnat la viață de tristețe Și mai lăsat cu vise ruinate Și a mea iubire și tandrețe Foarte ușor de tine au fost uitate. Mă legănai pe valuri de amor Mă ridicai încet de la pămînt Mi-ai ars aripile în al meu zbor Și cenușa ai aruncato-n vînt. Ai uitat de toate într-o clipă Și tot în acea clipă m-ai distrus Sufletul meu în ceruri se ridică Și de acuma te va privi de sus. Dar de acolo nu îl vei mai scoate De ai avea și aripi ca să zbori Această cale nu o vei străbate Pentru aceasta va trebui să mori.