Pal Beniamin Ioan

Să vrei să poți Când crezi că totul se destramă, Când crezi că nu mai are sens Gândește-te la cel ce stă Nu fuge din fața problemelor ce des, Des ne apasă tot mai tare Căci suntem oameni nu

Se poate Am pornit la un nou start Plin de greuri începuturi Dar un lucru știu mai bine Nu renunț așa la tine. Nu o fac și nici nu pot Pentru că tu îmi ești tot Un nou început de

Cuvânt de suflet O știu de-acum se știe bine Dragostea nu e de mine Te vreau prea mult și știu ce vreau Îmi spui că nu-ți doreai prea mult. De ce s-ascund ceea ce simt? De ce să zic, de

Te rog Aș vrea ca să te strâng în brațe Sufletul meu doar după tine se zbate Inima lângă tine mai tare bate Dar fară de tine culorile-mi sunt mate. Nu pot și nici nu vreau ca să

Nu o lăsa... Aș vrea acum să fi a mea Aș vrea să fie așa Și ai să vezi că va fi bine Totul cu noi va ține. Nu știu ce să îți mai zic Nu știu cum să-ți mai explic Te vreau pe tine doar

E pentru tine Te-am cunoscut și te-am plăcut Din ziua când te-am cunoscut Prima privire uimire-n ceață Cum poți să fi-o așa dulceață? Și mă gândesc de zi cu zi Noapte de noapte pân\' m-oi

Tot în jos De ce s-a îtâmplat așa Nu ți-as face vreodată ceva Nu mai crede nici daca-ș putea apoi S-ă dau timpul înapoi Nu te-aș minți orice-ar fi Vorbe, momente ale trăirii. Am cerut

Privind în față E bună dimineața E un nou început Ar fi acum mai bine Anul ce se deschide Din cer de sus căzut Picur ce-a străbătut Pentr-u a se naște el Pe nume Ghiocel E-atât de tandru

Aș vrea Atât de simplu și ușor Pot ca să zic că-mi este dor De tine până am să mor Până pășesc ușor pe-un nor Dar și așa laleaua mea Ești ghiocel tu primăvara Ești foșnet ce-aud toată

Din prima zi pân\' la sfârșit E frig acum în patul meu Să-mi fi aproape-aș vrea mereu Să nu te văd vreodat\' plângând Să nu-ți las lacrima curâand. Vreau doar să nu mă uiți nicicând Vreau

De-ar fi... De-ar fi sa-mi ceri ca sa te uit Sarutul tau plapand si bland Buzele-ti pur ca si de sange Dulce ca și din miere-ți jur N-am să te uit nici gând și ști? Ești un motiv în plus să

Sentiment de regăsire Mă pun să scriu, și asta fac Prin versuri eu mă regăsesc În zori de zi, soare arzând Un vântecel din când în când Și totuși nu e-atât de greu E chear ușor dacă tu

Viața-mi e grea Aș vrea să scap de tot de-acum Ce viață se numește-n lung Și tot ce eu ușor adun Cu prieteni falși mort am sa-ajung. Spune-mi ce pot a mai schimba Ca să se vadă

Lângă tine La umbra ta as vrea a sta Suspine, lacrime as da Caci tu esti singura ce-asculta Pasii marunti si vorba scurta Si-ti voi dansa in preajma ta Alaturi am trai eu viata Sa iti

Doar pentru tine Daca-ai fi tu în fața mea Nu ți-aș putea zice ceva Aș fi foarte emoționat Căci inima tu mi-ai furat. Tu m-ai furat cu totului Zâmbetul tău și ochii tăi Surâsul și cu

Început după final Într-o noapte-ntârziată Pași încet s-aud în șoaptă Dintr-un capăt de la stradă Fulgi de nea încep să cadă. E o noapte-n ceas de fix Numai frunze-acum mai mișc Iar o

Cuvânt închis Bună sunt eu un scriitor Pierdut într-un zgomot balans E doar moment neptrivit Căci simt că sunt ca și sfarsit Nervii întinșii, sfoara n-cordată Un suflet tris demult

Aș vrea să fie ca atunci Mie dor de viața de demult Mie dor de tine și acum Lacrimile ce-mi curg și-acum Din nepătruns ascuns Când vei citi vor fi doar versuri Pierdute-n timp

Sfârșit promis Lacrimi mi-au dat Nu te-am uitat Nu am să pot Și nici nu vreau Din minte ca să mi te iau Lacrimi ușor încer îmi curg De dimineață și-n amurg Îmi pare rău căci eu exist Îmi

Privesc lumea Mă uit în jur și tot ce văd Sunt oameni care cad Oameni ce se îneacă În propria lor barcă. Sunt oameni de doi lei Eu mă holbez la ei Și tot ce văd e un gunoi Ce se

Suflet pierdut... Aș vrea să plec să părăsesc Această lume în sens invers Aș vrea să plec și să dispar Și nici gând să mai apar. Aș vrea ca să renasc din nou Să scap de tot de acest

Tu ești cea care... Miai dat speranță-n viața mea... Aș vrea mereu să te revăd Mai minunată ca un vers Pe care un poet îl vrea Esti ca și apa cristalină De la un fermecat izvor Dar stai

E doar un vis! Pe când pluteam pe val Mintea-mi învloburată Și-n fața ochilor Un negru sângeriu Un corp ca și de plumb De-un incredibil rar Ceva ne-mai vazut Ieșit ca din povești Mă

Poveste făra scăpare Mă pun pe-un nor, sunt terminat încerc să vad ce am schimbat sau doar am fost deja uitat ca și o sticlă, reciclat ca și o foaie aruncat de preteni căci am fost