Pal Beniamin Ioan

Nimeni Sunt prea stresat Vreau să trăiesc Și v-aș nenorocii pe rând Vă bateți joc de viața mea Cine vă credeți voi acum? Sunt eu așa cum sunt mereu Cu capul tot la cer senin Nepăsător de

În lipsa ta Un suflet trist acum se lasă Pe cer s-a stins o altă stea E steaua mea ceea ce-nsemnă O viață, un important ceva. O zi care Începe acum Un cer senin sau plin de ploi Prin

În permanent contradictoriu E cald afară inima-i rece E liped\' tot dar mintea nu Totul se mișcă dar totuși stau Afirm ceva dar totuși neg Sunt un adult dar totuși mic Mă mișc pe loc și

Moartea Aici e cald dar ea e rece Aer închis e viu dar putred Ochii se învârt dar nu par a pricepe Valuri de praf și moarte ‘nsângerată Te amețește și te-ndoapă Tu vrei ca să te stingi,

Fericirea Sunt ocupat fac ceva chiar fac ceva Mă mișc eu scriu asta e tot ce pot avea Și știi de ce ?căci eu nu știu Eu simt nu știu Nu vreau să știu eu vreau să simt Să fiu nebun să râd

Agresiv Suparat pe oameni Lovesc în ai mei semeni Vreau să îi văd cum dispar Ei trăiesc în zadar Devin agresiv când apar Ei chiar trăiesc în zadar Risipă de creierii și sânge Risipă de

Ceva Trăiesc ceva ce nu-nțeleg Iubesc dar totuși nu-nțeleg O caut fară să gândesc O caut pân’ mă prăbușesc Ceva sub cerul nebunesc Mă-ntreb ce caut fără sens Caut un sentiment

Confuz Trăiesc sau sunt doar un mort viu? Și cine sunt am eu vreun scop? De ce distrug sau mă autodistrug? De ce scriu au acestea vreun sens? Vorbe în vânt sau ințelegi