Poezie
12. Suflet pierdut...
1 min lectură·
Mediu
Suflet pierdut...
Aș vrea să plec să părăsesc
Această lume în sens invers
Aș vrea să plec și să dispar
Și nici gând să mai apar.
Aș vrea ca să renasc din nou
Să scap de tot de acest rău
Sș fiu o simplă mică plantă
Un ghiocel de primavară.
Căci uneori vă sunt plăcut
De multe ori par chear tăcut
Acum sunt doar un simplu eu
Dar....
O lacrimă de-mi vei ceda
Nici când n-am să o pot uita
Mereu în minte îmi vei sta
De-acum încolo-n viața mea.
De multe ori viața e crudă
Te sperii când te uiți la ea
Te miri și te intrebi mereu
Mereu, mereu e-atat de greu?
Și te gândești cu spaimă poate
Căci va veni ziua de moarte
Îți zic privește de acum
Viața e tot ce ai mai bun.
Aceste vorbe spuse-acum
Vor dispărea, se vor uita
De dimineață mă veți ști
Dar veți uita n-amurg de zi.
001805
0