Poezie

17. Cuvant inchis

1 min lectură·29 octombrie 2010

Mediu

Cuvânt închis

Bună sunt eu un scriitor

Pierdut într-un zgomot balans

E doar moment neptrivit

Căci simt că sunt ca și sfarsit

Nervii întinșii, sfoara n-cordată

Un suflet tris demult pierdut

Printre cocorii de demult

Și ciori și capcauni în in vis

Totul e negru totul e tris.

Strofa a doua și tot eu sunt

Sunt tot la fel într-un delir

Cuvinte negre cadaveriu

Mintea-mi e neagră totul e trist

Doar asta văd în fața mea...

O viață fară de-acceptare

Ce doar să mori e o scăpare

E seară și e beznă afar\'

E timpul ca să ațipești

Să uiți de ce să mai trăești.

E seară toți acuma dorm

Doar ție mintea-ți mai e trează

Jucându-ți feste nențelese

Necontrolând fapte ascunse

În tine e doar rob slăbit

Al celor care i-ai iubit

Cu zâmbet fals mereu privit

E greu așa să mai exiști

E greu, e greu,e foarte greu

E greu și iar e și mai greu.

002.023

Pal Beniamin Ioan. “17. Cuvant inchis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pal-beniamin-ioan/poezie/13958992/17-cuvant-inchis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.