Prăpastia cunoașterii

Sincera dezvaluire desi pe alocuri fortata,cred ca firul logic al ultimelor doua versuri se rupe.
,,am descoperit toate marile adevăruri:
unul însă îmi lipsește: Cine sunt eu!?!\'\'
Dincolo de asta, daca imi permiti ,te-as intreba ce mari adevaruri ai aflat?Eu stiu ca nu pot cunoaste Adevaruri,mai ales Mari Adevaruri,dar simt ca nici nu trebuie sa le cunosc,poate doar sa stiu de a lor existenta.Trebuie sa mai cauti si ai sa vezi ca vei afla cine esti tu...dar cauta si in tine..adanc.
Sper sa nu te deranjeze insemnul meu..dar nu m-am putut abtine.Ai rabdare.

Clipele adierii reci
ce mângâie memoria
Mișcări încete de melci
zbateri de bacterie
Căzând în locuri de veci
iluziile de glorie
Clipele adierii reci
le mângâie materia.
Cu respect
Djamal

Marile adevăruri cu siguranță le vei gasi căutând cu “Naivitate” prin locurile unde erai “Când erai mare” și “Când erai mică”. Nu le mai căuta deci în “curți nemăturate” pline cu fecale.
Se pare însă că ai găsit, înaintea mea, un răspuns la întrebarea: cine sunt în “Requiem”...deși eu nu-ți împărtășesc părerea.
Căutând răspunsuri, sper să ne mai întâlnim! Cu respect