Poezie
Cele șapte porunci
2 min lectură·
Mediu
Cei care au speriat îngerul trebuie să moară!
Altfel cine va plăti singurătatea noastră?
Cine va mai aștepta ceasul prefacerii
noastre în combatanții unei oștiri adepte
a legii Primus inter pares?
Cei care au alungat îngerul din pragul cetății
trebuie alungați peste șapte mări,
peste șapte zări, până la al șaptelea neam.
Altfel cine ar mai putea potoli starea
noastră de neliniște cauzată de faptul
că rugăciunile noastre, fără solii
Invincibilului, ar eșua undeva în deșert?
Cei care n-au recunoscut suferința îngerului
- fie și al morții – și pe ei s-au crezut
Heralzi, aceia trebuie să piară în focul
care incendiază zilnic imaginația noastră
sărăcită de lipsa simbolului neînduplecării
la păcat; altfel, cine va zvânta lacrima
disperării noastre că vecia a devenit
un timp limitat, pe care-l trăim doar
cu scopul de a ne descompune în ogor
neroditor?
Cei care pe ei s-au pus ca mai mari peste
îngerul care a strigat, ei care, în momente
de gravă sminteală, peste legea noastră
cea dreaptă au călcat, aceia trebuie loviți
cu puterea întunericului. Altfel cine
va plăti pentru marea noastră dezolare
și, mai ales, cine ar răspunde că zidurile
Ierihonului nu s-au ridicat?
Cei care în văzul nostru umblă cu magii
blestemate și cu orgiacă plăcere profanează
lăcașurile închinăciunii noastre, din care
Îngerul Bine s-a retras cutremurat, trebuie
să piară în pustiu; altfel cine ar plăti
suferința noastră de a fi credincioșii
unei „religii” traversate de demoni?
Cei care în văzul luminii lumina ne-au
ascuns, și pe ei – duhurile răului - în sfinți
s-au declarat, trebuie uciși prin uitare;
altfel, când vom călca noi toate
nedreptățile în picioare, ridicându-ne
din nou la lumina cea adevărată?
Cei care au pretins c-au pus apă-n fântâni,
și că-n frunză au pus clorofila, ei care
cu necuviință și bogată trufie au săpat
la rădăcina credinței noastre celei drepte,
trebuie uciși cu fum de tămâie; altfel,
cum vom repune în conștiințele noastre
zdruncinate Îngerul, fără de care suntem
tot mai singuri, și cum vom curăța noi
pereții Templului de imaginea acestor
Satane?!
023.830
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 338
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 53
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Vasilescu Macin. “Cele șapte porunci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasilescu-macin/poezie/227487/cele-sapte-porunciComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RHRHRaul Huluban✓Un text bun care plecând din lucruri uzitate pe acest site - și nu numai - folosește viziunea proprie întru a produce emoție și a înfăptui un univers general valabil prin ridicarea vocii poetice care să aibă rolul de-a emite învățături sau măcar observații existențiale dar și parțial metafizice. Pe de altă parte, tehnica și forma pot fi redundante cât și obositoare, dar fiind asumate își au sensul lor înspre ce înseamnă amprentă proprie. Succes pe mai departe.
0
RH0