Poezie

Arcași necunoscuți

1 min lectură·29 ianuarie 2007

Mediu

Sângeră vișinii alb,

sub secera lunii triste.

Din stelele stinse,

arcași necunoscuți

îmi trimit săgeți otrăvitoare.

Prefăcut, îngerul morții,

imită glasul mamei,

strigându-mă pe numele mic,

încercând să mă prindă.

Oare cum crede el,

că eu aș putea confunda

dulcea chemare a maicii mele,

chiar dacă a trecut de mult pragul veciei,

și n-am mai primit vești de la ea?!

Ce dacă nu i-am mai auzit vocea?

Mai există și glasul sângelui,

asta trebuia să știe prefăcutul.

Cineva mi-a lăsat o aripă

pe umărul stâng! Este el

regele sufletelor stinse.

Ah, cât de trist este că trebuie să plec!

Cu bine frate mesteacăn!

001.094

Ovidiu Vasilescu Macin. “Arcași necunoscuți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-vasilescu-macin/poezie/228366/arcasi-necunoscuti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.