Ovidiu Vasile

Interior Odată am iubit interiorul. Am pătruns în el și l-am iubit. Cum pătrunde gazul pe lichid. Am pătruns cu toate bulele. Arăta de parcă avea găuri peste tot. Acum,nu știu ce

Geneziada Elohimii,Dumnezeii Care-au fost la început Au creeat pământ și apă Și pe omul cel cu trup Au creeat pepinieră Prin putere de cuvânt Să se cearnă, să se-nalțe Spirit

neo Avem, neo-gândire și neo-iubire Suntem, cu neo-cuget și neo-simțire Strigăm, neo-proteste și neo-jignire Semănăm, neo-murire și neo-trăire E neo-politc, să taci când se fură E

nevina Nevina ce iese din minți de copil Ca muzici măiestre pe disc de vinil Acorduri de vis pe suport inutil Urechi cu sens unic și drum înfundat Culeg informații cuvântului dat Că Domnul

Împăcare Prin apa lacrimilor Te văd altfel. Mai mic Mai firav. Iar loviturile Mi se par mângâieri Necontrolate Doar de tine Mi-e milă De aceea plâng.

Sus Departe, în golul înalt Vom ridica Căderea Ce-am avut De a rosti Sărutul morții Unei iubiri Perene De ruguri neaprinse În veșnica așteptare A izbăvirii De noi

Neom Mi-am pus temopane La ferestrele sufletului Ca să păstreze mai bine Puțina căldură. Acum țin ochii închiși Căci lumina mă doare Vreau, geamuri heliomatice Dar nu-mi

nevoia Eu Nevoia de timp,să-l consum și să-l pierd Nevoia de noi,să iubesc și să iert Nevoia de suflet,nevoia de trup Nevoia de vin și nevoia să, pup Noi Nevoile toate sunt numai

direcții În fața mea e,...înainte. Chiar dacă stau,cu spatele. Cu spatele drept. Drept în față. Direcția justă, de urmat. De mers,în urmă-i. În direcția,următoare. Aceea ,care urmează

Arte Sculpturi de tobe În urechi interne Ascultând ascunse Liniștea ritmică A vintrelor Eu-lui din noi, Trăind bucuria cântecului De lebădă înviată În picturi celeste, Curse pe ochii

Lucrătura Gata! Asta-i lucrătura Dați-mi banii să mă duc V-am lucrat și timpul costă Mă grăbesc să mai apuc, Să termin și-n altă parte Zise

Eu-l Eu,de mare importanță Pentru mine,personal Dumnezeu, cu eleganță S-antrupat în animal Ridicat de jos cu grijă Pe picioarele din spate Stau privind în ochi,lumina Cum topește și cum

Cu pământul sub picioare Lesne e a tropăii Calm,cu-ncredere pe dânsul Pașii tăi, apasă vii Ziua,noaptea,în tot ceasul Doar pământul e pământ Nu e

Exterior Exteriorul e afară. Singurul lucru care e afară e casa. De ce e casa afară? Pentru că are uși. Iar ușile trebuie să se deschidă. Dacă, casa ar fi înăuntru, atunci ușile s-ar

Eram fată și fetiță, Eram însumi un copil. Mai apoi am fost femeie Floare albă cu pistil, Cu petale în corolă De minune și de dor, Așteptam să fiu culeasă, Dăruită cu amor, Cu

Înnoire Pe umbra topită ce curge din mine Când soarele sus respirația-și ține Mai mișcă din raze și fără să știe Se umple de umbră solara etnie Lumina-i căzută în raze fugare Ce