Ovidiu Oana

Dar mai întâi îți mulțumesc pentru atenția acordată.

nu am avut cum să verific, dar spun oamenii că mai multe sute de mii de dolari au fost alocați din bani publici pentru renovarea Casei Memoriale Goga, dar banii au fost risipiți pe constucția în incintă sau aiurea a unei reședințe de vacanță.
Chiar dacă nu-i adevărat și banii ar fi fost investiți în renovarea casei marelui OM, dar ea stă permanent închisă, tot jaf la drumul mare se cheamă.
Absolut jenant este faptul că cei doi profitori ai acestui tezaur și ai investiției publice se pretind ”oameni de cultură”, cum și eu în mod eronat i-am considerat.
Dincolo de instituțiile de cultură, poate că și Curtea de Conturi ar trebui sesizată pentru această risipă, căci tot localnicii spun că s-au plătit lucrători cu tarife care ”au stricat pentru următorii ani prețul mâinii de lucru în zonă”.

Săptămâna trecută, pașii m-au purtat prin Mărginimea Sibiului, itinerar din care nu putea să lipsească atât de cunoscutul Rășinari, străveche vatră de românism atestată la anul 1.200, loc al primei Mitropolii a Ardealului, al nașterii mai cunoscuților Emil Cioran și Octavian Goga, dar și a numeroase alte personalități militante pentru prosperitatea românilor.

Peste toate vorbele frumoase am fost nevoit să aștern un sentiment de neputință și de furie, văzând decăderea din drepturi a memoriei tuturor celor citati mai sus, de către cei ce astăzi se auto intitulează ”urmași”, fie ei autoritate locală, sau moștenitori ”de drept”.

Iată, în trei secvențe, originea protestului meu:

1.Lângă recent renovata Biserică cu hramul Sf. Parashiva (cea mai veche ctitorie de cult din localitate) se află ceea ce numim, Casa memorială Emil Cioran. În fapt, casa nasterii marelui om de cultură, solemn încuiată și închisă de moștenitorul de drept, poartă doar două anoste plăci memoriale și este străjuită de un bust slab reprezentativ (atenție, toate postate de comuniști). Cei de azi? Doar tăcere și ridicări de umăr, necum muzeu sau Casă Memorială.

2.Peste drum, pe o uliță jalnic pietruită, sub aceeași trei falnici brazi care i-au umbrit trecerile peste pragul casei natale, casa nașterii lui Octavian Goga ascunde tăcută taine de demult sau mai de curând. Oamenii spun că moștenitorii marelui OM (actorii Ilinca Tomoroveanu și Traian Stănescu) au reușit în anii \'90 să-l convingă pe ministrul culturii din acea vreme, Ion Caramitru, să le aprobe o extrem de generoasă sumă pentru reabilitarea a ceea ce urma să fie Memorialul Goga. Suma s-a aprobat, a fost risipită pe amenajarea unei reședințe de vacanță și deloc pentru partea muzeistică, a fost inaugurat simulacrul la cel mai înalt nivel (ex-roșul Ion Iliescu fiind și el prezent la validarea jafului din bani publici), iar de atunci, doar cei doi ”proprietari” au acces în incintă, și asta foarte rar. Partea muzeistică a beneficiat doar de o portiță nouă din lemn, a cărei lucrătură populară rivalizează cu măiastrele pânze de păianjen țesute pe toată partea ei superioară.

3.Muzeul Etnografic Rășinari – o colecție de piese strânse în sute de ani, ca mărturie a tehnicii populare promovate și utilizate în zonă. Sau cel puțin așa s-ar putea crede. Generații întregi au trudit să confecționeze și adune mai apoi ca mărturie repectivele piese într-o locație care a funcționat ani buni fără probleme. Dar, a urmat o revendicare, apoi evacuarea colecției și, într-un târziu, relocarea ei în spațiul total nepotrivit (constucție modernă) al grădiniței. ”Efortul” primăriei ar putea fi lăudabil, doar că o muzeografă impostoare (nu ca pregătire, căci n-am avut onoarea s-o întâlnesc) ci ca prezență, o adevărată ”rara avis” cum spun vecinii, incuie ușile și dispare zile întregi. Întăresc afirmația lor (a vecinilor), prin faptul că trei zile consecutive, la final de săptămână, n-am reușit să vizitez colecția și nici să dau de urma împricinatei.

Iată așadar o pată rușinoasă pe obrazul unei comunități poate prea egoiste în prezent și prea îngăduitoare cu autoritatea locală, care ascunde sub o țesătură de ignoranță un trecut remarcabil al unei vetre vechi, cu peste 800 de ani de istorie.

Vă rog pe toți cei care lecturați prezentul protest, să mă sprijiniți în a-l aduce (așa cum voi încerca direct să procedez) la cunoștința celor (dez)interesați în prezent: Ministerul Culturii și Cultelor, Academia Română, Uniunea Scriitorilor, Biserica Ortodoxă Române, Prefectura și Consiliul Județean Sibiu, Primăria Rășinari. La nevoie pot prezenta și triste imagini în susținerea a ceea ce am relatat și pe care deliberat am evitat să le postez, pentru a mai îndulci amarul gust al periplului prin Rășinari.

Maestre, eu doar astăzi am găsit
aceasta epigramă inspirată
de scrisa mea. Iar dacă am greșit,
cuminte-aștept să mă mai ierți odată.

am încercat doar să pun în evidență contraste interioare.

primesc cu drag un gând bun la miez de noapte, o noapte cu lună plin, cu un Luceafăr dus, dar nu apus ...

... pentru că-s prea multe cuvinte.
În fond, pentru azi, ar fi fost suficient să scriu doar ~EMINESCU~

... nu m-am priceput să scriu altfel. Proza mea poate fi definită doar ca încercări, lucru dat și de puținătatea postărilor de gen.

citind, ai fi aflat cel puțin două lucruri
- nu sunt femeie
- mă exprim diferit de la o creație la alta

Îți mulțumesc oricum pentru efortul de a reveni aici!

daca tot ai decis sa te opresti pe pagina mea, citeste macar cateva dintre productiile postate si apoi dă-ți cu părerea.
Așa, să te pronunți din fuga clipei și gata plictisită, sincer, nu merită.
Mai vino și te voi găzdui cu plăcere.

Consider onorant popasul dumneavoastră pe această pagină.
Tot numărându-mi anotimpurile, la un moment dat am decis să mă opresc la lucrurile simple asupra cărora poate că ar fi fost mai potrivit să mă opresc mai demult.
Am făcut-o acum și îmi exprim târzia înțelegere în alcătuiri poetice, desigur imperfecte cînd vorbim de numere și nu numai ...

uneori ne dorim cu atâta tărie unele lucruri încât gasim chiar calea să facem ca visul să se împlinească.

fiecare alcătuire a mea de fapte sau cuvinte o știu a fi o mărturisire pe drumul spre mai bine.

îmi doresc ...

îmi dorecs să-ți fi fost relaxant măcar o clipă popasul pe această pagina.
La bună vedere.

nu pot sa rezist unui dor care ma mână irezistibil spre o EA prin ani dorită, și în sfârșit găsită.

Nici n-aș avea de ce cât știu că unii dintre cei care se exprima așa nu sunt decat niște imitatori de formule pe care tot ei le consideră a fi rigoare critică.

această liotă de homo politicus începe să displacă multora.
pe mine ma înspăimântă doar în măsura în care se înmulțesc prea mult ți prea repede.
ceea ce fac nu aduce absolut nici o noutate de multe mii de ani.
mulțumesc de popas și apreciere!

crezi tu ca rimele de pe agonia sunt altele decat cele de oriunde sau din DEX?

și eu am fost crescut ”În starea de natură” ...
Ce descriu sunt simple alcătuiri în jurul unor boabe de amintiri de mai demult.