Poezie
deșertăciuni
ciclul 100 de gânduri
2 min lectură·
Mediu
simți binele-n tine și timpul ai vrea
să-și uite cărarea, spre-a nu te-ntrista
aceasta înseamnă că binele tău
devine în viață al timpului rău
vrei norul să lase o boltă senină
dorind pentru tine mai multă lumină
aceasta înseamnă că fără de nor
natura își pierde al vieții izvor
de ceri ca oceanul să-și ferece valul
să nu mai frământe cu spumele-i malul
aceasta înseamnă că lașul din tine
nu poate pătrunde adâncuri marine
de vrei să pui gândul să vină la tine
doar plin de speranțe dar gol de rușine
aceasta înseamnă să fii egoist
efectul e invers, ajunge-vei trist
de mergi pe câmpie crezând că treci dealuri
și astfel te-apropii de noi idealuri
aceasta înseamnă să te înspăimânte
ideea să mergi pe-o cărare de munte
de ceri unei liniști un sunet din cer
să poți s-alungi frica, să nu fii stingher
aceasta înseamnă că totul din tine
ascunde frumosul sub niște ruine
de crezi că poți gerul să-ndupleci cu foc
sau soarele-n drumu-i să steie în loc
aceasta înseamnă să vrei ca natura
oricând și oriunde să-și piardă măsura
de vrei să ai fulger cu tunetul mut
sau vântul să treacă prin lume tăcut
aceasta înseamnă să negi armonia
când urcă pe ceruri dând glas ciocârlia
de crezi că o mamă își leapădă pruncul
sau marea că vrea să-și înece adâncul
aceasta înseamnă să nu știi c-o taină
se-ascunde în miezuri, nu-i stras pe o haină
de vrei să poți moartea s-o-ndupleci cerșind
sau clopot să-și sune arama șoptind
aceasta înseamnă să crezi că prin rugă
faci seva să-nvie într-o buturugă
001184
0