Poezie
Pendula-mi răsună-n timpane
1 min lectură·
Mediu
Pendula-mi răsună-n timpane,
Scrijelind pe ele trecutul,
Memorii schimbate-n icoane
Din care să-nvăț începutul.
În prima bătaie-ncrustată,
E glasul duios de demult,
Al celei ce prea devotată,
La leagăn venea să-l ascult.
Întâi e lin, apoi tremurat,
Și-n vorbe ascunde povești.
Vrea cu ele copilu-n bărbat,
Să-l schimbe la cele lumești.
O alta e de sânge tumult,
Fiori îmi aduce în noapte.
Glasul iubirii vrea să-l ascult,
Purtat de alint și de șoapte.
Doar cea de pe urmă-i tăcută,
Timpanul refuză s-o prindă.
Sunt dus pe cărarea știută
Pendula e mută sub grindă.
001.339
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Pendula-mi răsună-n timpane.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/182043/pendula-mi-rasuna-n-timpaneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.