Poezie

Joc nocturn

2 min lectură·26 ianuarie 2009

Mediu

Hai, să uităm o clipă, de iubire !

Să ne prefacem c-am fi doar vecini

Ce-mpart un palier de fericire

Și sunt, deocamdată, doi străini.

Eu am să ies în mână cu țigarea

Și din balconul care ne desparte,

S-arunc priviri timid spre lumânarea

Ce pâlpâie la tine lângă carte.

Iar fumul ei purtat ca voal de seară,

Te-atrage cu mirosul aromat,

Dar te prefaci că picături de ceară,

Pe foaia cu povești s-au revărsat.

Încurajat, un zâmbet traversează,

Plutind peste urâta balustradă,

Aprinde chipul tău ce luminează

Cu praf de stele, teiul de la stradă.

Nu mâna mi-o întinzi, ci doar un gând

Și-l prind în brațe, calm și grijuliu,

Doar mă prefac, tu simți că sunt flămând

Să-mi faci un semn, chemându-mă să viu.

Mai sorb un fum, o gură din cafeaua

Al cărei gust, ambrozie îmi pare.

Din negrul bolții, licăr zvârle steaua

Și-o adiere suflă-n lumânare.

E ca un semn de vrajă ce se țese,

Ne apropiem prin pânza de-ntuneric,

Răsufli dor, și dor din mine iese,

Împreunate-ntr-un sărut eteric.

A fost doar vis? Nu știu! Și nici nu-mi pasă!

Ești doar a mea! Nebun de fericire,

Te strâng la piept, vecina mea frumoasă

Și-ntreb: mai vrei o noapte de iubire ?

001.754

Ovidiu Oana. “Joc nocturn.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/1820269/joc-nocturn

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.