Poezie
Nu pot lipsi
ciclul 100 de gânduri
1 min lectură·
Mediu
Nu pot lipsi cât eu nici nu exist.
Încă mă caut printre vremi trecute,
Așa cum caută poate, un artist
Prin lumea lui de vise neștiute.
Nu-mi amintesc alcătuirea fostă
Sub care m-ai țesut ca ideal.
Răzbate doar imaginea anostă
A celui ce a fost cândva real.
M-am desfăcut sub vraja de la tine
În bucățele, ca o jucărie.
Azi chiar încerc să mă refac din mine,
Ca să-mplinesc dorita reverie.
Mai lasă timpul, meșter să ne fie
Acestei reîntoarceri din nimic.
Să pot iubirii iar să-i fiu solie
Și casă pe vecie să-i ridic.
În neputință, orice adiere
Mă clatină și drumul rătăcesc.
Rămâne dorul ca o mângâiere
Și chiar dacă-s pierdut, tot te iubesc !
001.544
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Nu pot lipsi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/181024/nu-pot-lipsiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.