Poezie
Iarnă pricinoasă
ciclul primăvara
1 min lectură·
Mediu
Copacii gem sub apăsări de vânturi,
Răsuflet greu de iarnă pricinoasă
Ce vede că apare-n noi veșmânturi,
O vreme pentru toți mai prietenoasă.
Deși i-e rudă noua primăvară,
Sora mai mare-n gri vrea s-o îmbrace,
Geloasă c-a ieșit puțin pe-afară,
În verde peste albele-i cojoace.
Și-atunci a-ngrămadit pe prispă norii,
În tonuri triste, ca o-ntunecare,
Umbrindu-i primăverii obrăjorii,
Ce străluceau ca niște mărțișoare.
C-un ultim viscol o mai ceartă încă
Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare,
Dar peste toate, o liniște adâncă,
Se-așează ca final la încleștare.
O rază ici, un toporaș acolo,
O adiere, un petec de senin,
Cu glasu-i gureș, prinde un tremolo,
O turturea ascunsă-n rozmarin:
- E primăvară-n suflet și afară!
Hai, iarnă ! Nu mai fii așa geloasă!
E timpul pentru-o nouă primăvară,
Oricât ai vrea să fii de pricinoasă!
001.501
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Iarnă pricinoasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/171033/iarna-pricinoasaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.