Poezie

Plâns

1 min lectură·23 februarie 2006

Mediu

Cum cade din ceruri o ploaie amară

Și-adapă izvorul ce apa-și strecoară-n

Firide, prin munte, mai larg sau mai strâns,

Așa se strecoară sălbaticu-mi plâns

Din mine, prin gene, spre lume, tăcut,

Din stei de durere în suflet născut.

Și trece-n cristale ce lumii cuvântă

Tăcuta-mi durere iar inima zvântă.

Deșerturi sădesc în sărmana făptură,

Pictându-mi obrajii cu-ndemnuri la ură

Târziu, când secat și de tot ofilit

Se-oprește și plânsu-mi din dor zămislit.

.....

Cât timp suferința trăiește-n palate,

Speranța-n bordeie imunde se zbate,

Prin clise-n amestec cu vise furate

Murate-n șuvoiul de lacrimi curate.

001.563

Ovidiu Oana. “Plâns.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/167286/plans

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.