Poezie
oglinda lumii
ciclul Ucenic în dragoste
1 min lectură·
Mediu
Atât de-aproape te simt azi
încât am oprit timpul.
- Ce mi-ai adus ? l-am întrebat.
- Oglinda lumii ! Privește-o
și spune-mi ce vezi în ea !
- Acolo sus, o răsfirare
de raze dintr-un apus roșu,
presărate peste un arc de frunte
senină ca zarea.
- Doar atât ?
- Nu doar !
Mai jos mă aspiră
două tăuri cu ape
ce-ascund mântuirea.
Și arcuri sângerii,
mai apoi, ce adie tăceri.
Pe urmă, în vale,
văd urme de mângâieri
peste reliefuri de taină.
Și multă, foarte multă
lumină și bucurie ...
- Mă duc ! a zis timpul.
- Mai stai ! am țipat,
dar plecase ...
... Surâd șăgalnic:
furasem icoana,
dar el știa !
Și mi-a șoptit peste umăr :
- Vrei să mai vin ?
001.460
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “oglinda lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/161196/oglinda-lumiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.